Praznicul Împărătesc al Înălțării Sfintei Cruci a Domnului

Pe 14 septembrie, Biserica Ortodoxă sărbătorește praznicul împărătesc al Înălțării Sfintei Cruci a Domnului, cea mai veche și cea mai importantă dintre sărbătorile credincioșilor ortodocși.
Istoricul sărbătorii
Potrivit mărturiilor unor cronici ale acelor timpuri, la data de 14 septembrie sărbătorim amintirea a două evenimente deosebite legate de lemnul Sfintei Cruci: Înălțarea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos și Sfințirea bisericii Sfântului Mormânt, construită deasupra mormântului Domnului de către împăratul Constantin cel Mare.
Înălțarea solemnă a Sfintei Cruci, pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus pe Muntele Golgota de către episcopul Macarie al Ierusalimului a avut loc în ziua de 14 septembrie în anul 335. La acest eveniment solemn, documentele vremii precizează că au participat numeroși episcopi și foarte mulți credincioși, iar episcopul Macarie a dorit ca toți cei prezenți la solemnul eveniment să vadă Cinstita Cruce.
Totodată, Ziua Crucii este în legătură cu un moment semnificativ din viața Sfinților Împărați Constantin și Elena. La Roma, împăratul Constantin trebuia să se lupte cu Maxențiu, un persecutor al creștinilor (307-312). Mai mult, acesta avea o oaste numeroasă, recunoscută în imperiu pentru vitejia ei. Istoricii spun că, în ajunul luptei, împăratului Constantin i s-a arătat pe cer, în plină zi, o cruce formată din stele strălucitoare, însoțită de inscripția: „Prin acest semn vei învinge!”
Noaptea, împăratul L-a visat pe Iisus purtând o cruce asemănătoare cu cea văzută pe cer, în plină zi. Atunci, împăratul Constantin a făcut o cruce mare din aur, pe care a aplicat-o pe steagul cu care a pornit în lupta cu Maxențiu. Și a învins! Cei mai mulți dintre războinicii lui Maxențiu au pierit în luptă, iar cei rămași în viață au fugit. După izbândă, împăratul Constantin a trimis-o pe mama sa, Elena, să descopere crucea pe care a pătimit Mântuitorul Hristos.
La Ierusalim, aproape de Golgota, împărăteasa Elena a descoperit trei cruci identice: pe una se credea că a fost răstignit Iisus, iar pe cele două se spunea că au fost crucificați doi tâlhari. Împărăteasa era însă mâhnită că nu știa care este Crucea căutată. Enigma a fost dezlegată de Macarie, Patriarhul Ierusalimului, de atunci, în urma unei minuni. Pentru că în localitate murise o tânără dintr-o familie aristocrată, patriarhul a apropiat fiecare cruce de fata moartă. Tânăra a înviat și l-a lăudat pe Dumnezeu, când ierarhul a așezat lângă ea crucea pe care a pătimit Iisus. Vestea s-a răspândit în tot ținutul, iar biserica a devenit neîncăpătoare. Credincioșii și-au exprimat dorința să vadă cinstita cruce, iar patriarhul Macarie a înălțat-o deasupra amvonului în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în anul 335 d.H, în uralele entuziaste ale mulțimii. De atunci, în fiecare an, la 14 septembrie este prăznuită ziua Înălțării Sfintei Cruci.
Referindu-se la Praznicul Înălțării Sfintei Cruci, părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din București (Bulevardul Nicolae Titulescu) ne spune:
„Sfânta și Cinstita Cruce are trei semnificații: 1. Este obiect sfânt prin ceea ce a reprezentat pentru Iisus Hristos și pentru noi: răscumpărarea noastră pentru a ne elibera din robia păcatului. 2. Este un simbol de închinăciune, pentru că prin acest semn noi, creștinii, ne identificăm până la marginile pământului, închinându-ne Sfintei Treimi. 3.Reprezintă Calea de urmat: Mântuitorul ne arată că puterea crucii ne ajută să trecem mai ușor peste necazurile vieții de fiecare zi. De aceea, Iisus Hristos ne a spus „Cine vrea să mă urmeze să-și ia crucea și să se lepede de sine”.
Tradiții pentru spor și sănătate
Sărbătoarea este cinstită prin post, rugăciune și praznice
În calendarul popular, sărbătoarea este numită Cârstovul Viilor (pentru că atunci începe culesul viilor) și Ziua Șarpelui. Denumirea de Cîrstov provine din vechea denumire slavonă – Krestovu deni (adică Ziua Crucii), iar sărbătoarea Culesului viilor este frecventă în zonele deluroase, în cele sudice, precum și în cele viticole. În ziua praznicului, în aceste ținuturi se dă startul culesului viilor. Cealaltă denumire a sărbătorii, Ziua Șarpelui, este întâlnită în toate zonele rurale din țară. Prin tradiție, se crede că, din această zi, șerpii și toate reptilele se adăpostesc în ascunzișuri subterane și hibernează timp de șase luni, până în primăvarara următoare, în ziua de 17 martie. La acea dată este sărbătorit Cuviosul Alexie care, în calendarul popular, este considerat patronul tuturor viețuitoarelor care au hibernat începând cu data de 14 septembrie.
Ziua Crucii, așa cum se numește sărbătoarea în popor, este cinstită prin post, prin rugăciune și prin praznice. Credincioșii postesc pentru sănătatea familiei, pentru spor și pentru ca bunăstarea să se păstreze în casele lor.
Credincioșii sfințesc la biserică ulcele noi pline cu miere și lapte; de toarta cănițelor se leagă câte un fir de ață roșie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană săracilor, în memoria rudelor decedate.
În această zi nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.
Începe culesul viilor
De Ziua Crucii, în multe zone viticole începe culesul viilor. Se mai păstrează obiceiul ca preotul parohiei să sfințească via și butoaiele cu vin, pentru ca și în anul viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată.
Monedele sfințite la marele praznic împărătesc, păstrate în portofel, alături de o cruciuliță (chiar dacă este și de carton) aduc belșug și spor în munca de fiecare zi a credinciosului care respectă acest obicei.
Prognoze meteorologice străvechi
Dacă în ziua de 14 septembrie cocorii se pregătesc de plecare, înseamnă că vremea se răcește. Dacă tună în această zi, urmează o toamnă lungă. În schimb, dacă se adună cârduri de ciori gălăgioase, în curând va cădea bruma.Înainte de Ziua Crucii nu este bine să culegem călinele pentru că, în acest caz, în ajunul sărbătorii ca fi o noapte geroasă. Ziua Crucii vestește că vara s-a sfârșit și toamna își intră în drepturi.
Doar strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeși; ei sunt păstrați ca ofrandă pentru păsările cerului și de aceea se numesc în limbaj popular „Strugurii lui Dumnezeu”. În podgorii se fac focuri și podgorenii sărbătoresc rodul noii recolte cu bucate alese, cu muzică și băutură.
Alte ritualuri pentru belșug
În această zi se bat nucii în gospodăriile în care ritualul nu a fost împlinit de Sfântă Măria Mică. Tot acum, se adună din păduri și ramuri de alun. Tradiția spune că atunci când sunt recoltate în Ziua Crucii, ramurile acestea primesc puteri miraculoase și sunt unelte folositoare fântânarilor care vor să depisteze noi izvoare subterane.
În tradiția populară, frunzele și florile unor plante cum ar fi: busuiocul, menta, maghiranul și cimbrul sunt considerate plante magice. În ziua praznicului, aceste plante se sfințesc la biserică și pe tot parcursul slujbei plantele sunt așezate în vase de lut în preajma crucii sărbătorite în fiecare biserică.
Florile de busuioc sfințite în această zi alină durerile, chiar și migrenele puternice sau durerile de dinți. În mediul rural, cu crenguțe de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri.
În perioada epidemiilor, busuiocul, un remediu natural, este de mare folos în gospodăriile în care se cresc păsări de curte. Frunze și flori de busuioc se pun în vasele cu apă de băut care se dă păsărilor, pentru a împiedica extinderea epidemiei.
De Ziua Crucii, în gospodăriile în care pomii nu mai rodesc se face un ritual cu efect curativ. În tradiția populară, de ramurile acestor pomi se leagă cruci împletite din tulpini de busuioc sfințit la biserică și din tulpini târâtoare de castraveți și de pepeni (curpeni), pentru ca rodul să se adune din nou pe ramurile pomilor care nu mai rodesc.
(sursa: www.click.ro)