Pravoslavnica Ortodoxie Rusă, într-un popas duhovnicesc… la Suceava

Marți, 26 octombrie a.c., de sărbătoarea Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Asociația Bucovina Profundă și Asociația Studenților Creștini Orodocși-filiala Suceava au organizat serata tematică duhovnicească: „Credința și mântuirea în lumea contemporană” susținută de părintele arhimandrit Ambrozie Iurasov, starețul mănăstirii de maici cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din localitatea Ivanovo, în Federația Rusă. Conferința a fost moderată de președintele, proaspăt ales, al A.S.C.O.R.-filiala Suceava, Dinu Doroftei și tradusă de monahia Natalia, rasofora sfântului așezământ pravoslavnic, conferință tematică găzduită în sala de conferințe a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Boxeurul Atlet a lui Hristos…
„Pe când încă nu era creată lumea, această întâlnire era deja înscrisă la Dumnezeu și, cu dumneavoastră, ne-am întâlnit astăzi, aici, prin voința dumneavoastră. Ce pot spune despre mine? Am 72 de ani, iar prigoana a început în viața mea încă de la 7 ani…Serviciul militar l-am făcut în Tromsk, o localitate din Siberia…În armată am făcut sport, trei ani, deci Boxul, iar, după stagiul militar, Dumnezeu m-a adus pe drumul cel drept. Atunci se închideau bisericile (sub Stalin, n. red.), pușcăriile erau pline de credincioși. În 1965, am intrat la seminar, iar, în 1967, am absolvit Academia Teologică și, în Lavra Sfântul Serghie (lavră-așezăminte monastice, n. red.) am viețuit 10 ani…Cum a fost începutul mănăstirii noastre? Patruzeci de femei au făcut greva foamei și regimul a acceptat. Și aici, ca și în România, regimul comunist a făcut ravagii, dar, Dumnezeu, ne-a dat, pe Pământ, câțiva zeci de ani pentru a ne pregăti spre viața veșnică.”-a spus în cuvântul său de învățătură, părintele Ambrozie.
Taina Spovedaniei este cu atât mai curată, cu cât te mărturisești mai deschis și, chiar de: „duhovnicul tău, nu te va auzi, te va auzi Dumnezeu”. Despre mărturisirea lui Hristos, sub un regim ateu, părintele a dat și o pildă despre un oarecare demnitar care, ascultând predicile sale, a revenit la Hristos, iar, soția acestuia, evident, revoltată, a venit să-i reproșeze despre o „schimbare lăuntrică”: „…ceva se întâmplă, sunt duhuri în casă, soțul meu postește, se roagă”, la care, părintele îi răspunde: „vino de te spovedește…”
Pornografia, un pericol social…
„Pavel cel Simplu (ucenicul Sfântului Antonie, n.red). Mergând la o mănăstire pentru cercetarea și folosul fraților, după vorba cea obișnuită între dânșii, au intrat în biserică să săvârșească sfânta slujbă. Iar fericitul Pavel lua seama la fiecare din cei ce intrau în biserică, să vadă cu ce fel de suflet intră la slujbă; că avea și acest dar dat lui de Dumnezeu, ca să vadă pe fiecare cum este la suflet, precum vedem noi obrajii unii altora….În general, demonii spun așa: „nu poți să-ți înfrânezi pofta trupului, e peste măsură, Dumnezeu te iartă!”. Și a venit un om, s-a mărturisit, fiind plin de păcate, dar, a ascuns unele și a venit un altul. Apoi, au venit de au luat Sfânta Împărtășanie. Și cel păcătos s-a făcut negru, și, cel de-al doilea s-a curățit.”
Diavolul are o armă de „temut”: Frica!
„Avem de ales azi între Hristos și Antihrist…Omenirea are mai multe vârste, cum ne explică Fericitul Augustin, adică, de la Adam la Avraam, pruncia, de la Avraam la Moise, copilăria și, de la Moise la Hristos, maturitatea. Apropo de pașapoartele biometrice și de Pecetea lui Antihrist: am avut un caz, două femei, mamă și fiică, monahii și s-au panicat, era iarnă, ger. Au fugit din mănăstire și, în frig, s-au adăpostit în pădure, murind înghețate. Este bine să ascultăm de Biserică, să alegem calea de mijloc a Sfinților Părinți. Credeți că dacă aceste pașapoarte ar fi însemnat „Sfârșitul Lumii”, Sfinții Părinți nu le-ar fi consemnat în scrierile lor? „ a menționat părintele arhimandrit.
N. Red: Ortodoxia pravoslavnică rusă, continuatoarea basileilor de la Bizanț, rămâne, zicem noi, deschisă dialogului și, deși, poate-i urâm de moarte pe urmașii unui Tolstoi, Dostoievski sau Turgheniev, să ne amintim tot timpul de cuvintele părintelui Ambrozie: „Poate că e prima și ultima oară când ne vedem, dar, tot ceea ce facem este, faptele ori gândurile noastre sunt consemnate în eternitate” și „Să-l căutăm pe Hristos”, ferindu-ne de amăgirile lumești de care, profită Diavolul. (de Adrian POPOVICI)