Pravila faptelor. Diptic de ziua Sfântului Calinic de la Cernica

Sfinții, sărbătorile închinate sfinților sunt recelebrări ale iubirii lui Dumnezeu. Și fiecare sărbătoare este o nouă chemare la comuniune. Evocând viața sfântuluiprăznuit în Biserica noastră pe 11 aprilie – Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica – Părintele Patriarh reitera că este unul dintre sfinții români cei mai reprezentativi, cei mai echilibrați în legătura între cuvânt și faptă, între credință și cultură, între iubirea față de Dumnezeu arătată în rugăciune și iubirea față de semeni arătată în fapte bune; (…) un model de urmat în ce privește echilibrul dintre zidirea de suflete și zidirea de noi altare de rugăciune.
În acest an, în prefirarea zilelor ce amintesc de vremea în care stâlpările și florile ieșite în întâmpinarea Blândului Iisus s-au prefăcut în piroane, e și timpul liturgic închinat Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, recunoscut „dascăl al rugăciunii neîncetate”, Ales ocrotitor spiritual și al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.
Între medalioanele cu tămâiere de mărturisire și rugăciune din cartea Sfinții – prietenii noștri adevărați (Editura Doxologia, 2020), ce poartă semnătura Părintelui nostru Arhiepiscop, regăsim și un „portret în cuvinte” al sfântului ce a fost Episcopul Râmnicului, născut în 1787, canonizat în 1955, „înscris – aici, pe pământ – în dipticele Bisericii neamului, iar acolo – Sus în soborul Sfinților Ierarhi, alături de care va participa la Liturghia arhierească a iubirii, în marea catedrală cosmică a lui Dumnezeu”.
Citesc și recitesc portretul acestui ales al Cerului, așa de frumos și de întreg așezat în medalion de rugăciune și cuvinte, și nu-mi pot împiedica gândul că regăsesc atât de pregnante note de autoportret al Vlădicăi de azi, din Cetatea Sucevei.
Sfântul Calinic de la Cernica „a fost monah prin excelență, dedicat vieții duhovnicești încă din copilărie, arătându-se în toate cumpătat, exigent cu sine, dar generos cu ceilalți. El a fost ierarhul care nu a abdicat niciodată de la principiile morale fundamentale după care, de altfel, s-a și călăuzit în viață, indiferent de misiunea care i-a fost încredințată. (…)A știut să ridice deopotrivă biserici de zid și de suflet. Arhitectura ctitoriilor sale respiră arhitectura sufletului său.” (pag. 73-75)
Arhiereul lui Hristos avea o bunătate izvorâtă dintr-o autentică trăire mistică și s-a remarcat atât prin activitatea cărturărească, cât și prin cea duhovnicească – misionară și culturală – și, deopotrivă, prin cea organizatorică.
Un portret hieratic e și cel așezat în cuvinte de Părintele Dumitru Stăniloae, în Predica la slujba de canonizare a Sfântului Calinic de la Cernica, din 23 octombrie 1955: „E uimitor cum încăpeau și se armonizau în el contemplația lumii dumnezeiești și privirea atentă la amănuntele vieții concrete, trezia care urmărește gândurile cele mai subțiri ale minții și atenția care combină și realizează planuri prudente și precise de zidire, organizare și gospodărie. Unitatea se realiza – poate – prin faptul că cele de jos le vedea în lumina și sub imboldul celor de sus. În armonia frumoasă a rațiunilor divine, Sfântul Calinic contempla schema ordonată a planurilor ce avea să le realizeze jos, iar în cele de jos surprindea razele luminii de sus. Dacă ziua întocmea planuri de biserici, avântul acesta fățuitor și chipurile în care înfăptuia aceste lucruri, le primea, ca dintr-un izvor nesecat, din citirile și rugăciunea de noapte. Căci Sfântul Calinic a iubit cărțile și a fost un om al rugăciunii.”
Și, cum spuneam, „mă caută” și mă și află, reconfirmări că fiecare dintre acesteirizări de hieratic portret se regăsește, și-n „arhitectura” sufletului Părintelui Arhiepiscop Calinic, neostoit în a sluji necontenit și deplin Cerul Înalt, îmbăiat în lumină de sfinți. Îmi vin mai întâi în minte nenumărate mărturii din sutele de pagini ale numărului omagial Theologica Pontica (nr. 1/2021, Universitatea „Ovidius” Constanța, Academia de Teologie Ortodoxă – Chișinău), ce i-a fost – în urmă cu ceva timp dedicat:mai bine detrei decenii de jertfelnică slujire, spre 90 de lucrări publicate, „lucrări care vor dăinui în suflet, în istorie și veșnicie” – mii de slujbe săvârșite,peste 400 de biserici construite, peste 800 de biserici restaurate și pictate, construirea a nenumărate așezăminte sociale, dar și aproape 1000 de case parohiale și sociale construite din temelie.
Apoi, doar amintite din goana gândului, în cel dintâi an, la Suceava, redeschiderea Mănăstirii Solca și numirea primului stareț după 236 de ani; redeschiderea Mănăstirii Pătrăuți și numirea primei starețe, după 200 de ani;Programul „Nicio casă fără Noul Testament”; constituirea Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu”, reconfigurarea și redimensionareamagazinului de obiecte bisericești,care cuprinde acum depozitul de colportaj „Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea”, pangarul „Arimateea – Bucurii pentru suflet” și lumânărarul „Arimateea – Lumină pentru suflet”.
Sau, în cel de-al doilea, așa cum răsar atenției din răsfoirea doar la o primă privire a celor 456 de pagini ale Raportului de activitate – 2021, publicat la Editura Crimca: manifestările aniversare „Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal”; sute de vizite pastorale în parohii și filii, la mănăstiri și schituri; zeci de vizite la așezăminte sociale, medicale și cultural-educaționale; multe proiecte editoriale, multe cărți publicate, nenumărate articole și cuvinte de învățătură redactate; redeschiderea a încă trei mănăstiri (Ilișești, Ițcani, Bălinești) și înființarea Mănăstirii Arbore; coordonarea și susținerea a numeroase proiecte educațional-culturale și filantropice, la nivel regional și național, pentru copii și tineri; campanii și programe destinate persoanelor aflate în dificultate din comunitățile parohiale din județul Suceava;Eclesiarhia „Sfântul Iacob Putneanul Mitropolitul”; Trapeza Comuniunii „Sfântul Ioan cel Milostiv Mitropolitul”; coordonarea curentă a lucrărilor la Centrul Eparhial „Dosoftei Episcopul” și la Centrul eparhial birouri„Mitropolit Silvestru”.
Iar retrospectiva înfăptuirilor din ultimii trei ani, din Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, n-ar fi deplină în afara celor prezentate și în Adunarea Eparhială de la începutul acestui an: aprobarea proiectului de restaurare a întregului ansamblu al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” și începerea lucrărilor; finalizarea Casei „Dositei Episcopul”, destinată personalului monahal, continuarea lucrărilor de construire a Centrului Cultural „Silvestru Andrievici Mitropolitul”; construirea în proximitatea Mănăstirii Cămârzani a unei fabrici de lumânări; numeroasele evenimente desfășurate sub egida Anului 2022, „Moștenirea Mușatină – Cultură, Credință, Istorie”, manifestări prilejuite de împlinirea a 500 de ani de la sfințirea Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de Suceava”, ctitoria lui Bogdan al III-lea Voievod și a lui Ștefăniță Voievod, a 500 de ani de la sfințirea Bisericii „Duminica Tuturor Sfinților” – Părhăuți, ctitoria boierului Gavril Trotușan, și a 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Solca, ctitoria lui Ștefan Tomșa al II-lea Voievod.
Nu-s nicidecum de înfrățit cu tăcerea nici repetatele procesiuni cu Moaștele Sfântului Ioan cel Nou, Baldachinul sfântului și întreagă suita de evenimente liturgice, eclesiale, culturale și patrimoniale organizate anual de hramul Catedralei Arhiepiscopale din Suceava. Și nici grija stăruitoare în sprijinirea celor de lângă noi, atât de încercați de război: „(…) a mers de mai multe ori în punctul de frontieră Siret, a vorbit cu voluntarii, mulțumindu-le și încurajându-i să stăruiască în jertfelnica lucrare a slujirii aproapelui, s-a asigurat de bunul mers al acțiunilor de sprijinire a celor aflați în nevoie, a discutat cu cei direct implicați în acest demers filantropic, pentru a răspunde cu promptitudine dificultăților și nevoilor identificate. Nu în ultimul rând, a încercat să mângâie și să întărească, prin rugăciune și binecuvântare, sufletele întristate, înfricoșate ori dezorientate ale celor care s-au trezit peste noapte parte a unui conflict pe care prea puțin îl înțeleg.”
Din toate străbate statornic vocația ctitoririi. Înfăptuiri care se prefac fiecare în rugăciuni. Rugăciuni dintre acelea care întăresc și mărturisesc întru adevăr credința.
Întru mulți și străluminați de împlinirea ctitoririi Cetății ani, Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop!
DanielaCEREDEEV