Procesul vameșilor acuzați de fapte de corupție, în anul 2006, într-un dosar instrumentat de DNA, a ajuns, ieri, la Tribunalul Prahova, la cea de-a 50-a înfățișare, instanța dând un nou termen.
Ieri, la Secția penală a Tribunalului Prahova, a avut loc al 50-lea termen dintr-un dosar început în decembrie 2006 și aflat în primul stadiu procesual, cel de fond, dosar în care procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA) au trimis în judecată 18 persoane, printre care adjunctul șefului Biroului vamal Ploiești și alți 15 vameși, acuzați că au primit mită câte 9.000 de euro fiecare timp de doi ani și opt luni, între timp doi dintre inculpați decedând.
La termenul de judecată de ieri, procurorii au solicitat schimbarea încadrării juridice pentru una dintre inculpate, iar instanța de judecată a dat un nou termen, pentru data de 28 martie 2011, a declarat purtătorul de cuvânt al Tribunalului Prahova, judecătoarea Alice Harhoi.
Termenul de judecată din data de 28 martie va fi, astfel, al 51-lea în acest proces. Potrivit portalului oficial al instanțelor de judecată din România, dosarul în care cei 16 vameși și doi comisionari vamali sunt judecați pentru fapte de corupție a avut până la data de 20 februarie inclusiv 50 de termene de judecată, cele mai multe dintre acestea finalizându-se cu amânare.
Prezent, ieri, la Tribunalul Prahova, avocatul Doru Viorel Ursu, care este apărătorul unora dintre inculpați, a arătat în fața instanței de judecată că își dorește ca acest proces, care trenează de cinci ani, să se judece și că, de la deschiderea acestui proces, în decembrie 2006 și până în prezent doi dintre inculpați au murit.
Ulterior, Doru Viorel Ursu a declarat corespondentului MEDIAFAX că dosarul este unul „improvizat” și că dovada „precarității” modului în care acesta este instrumentat este faptul că, după cinci ani de proces, procurorii solicită schimbarea încadrării juridice pentru un inculpat.
„Este un dosar improvizat, care se târăște de cinci ani întrucât instanța cauționează erorile Parchetului. Avem deja doi inculpați care au murit, una din cauze fiind și stresul și arestările abuzive la care au fost supuși, dovadă că au fost ulterior eliberați. Dovada precarității este că după cinci ani Parchetul schimbă încadrări juridice, iar martori care au declarat altfel decât s-a dorit au fost supuși unei noi anchete” a declarat Doru Viorel Ursu.
Acesta a adăugat că unul dintre decedați, respectiv inculpatul Liviu Jianu, fost adjunct al șefului Biroului Vamal Ploiești, era unul dintre clienții săi.
Ursu a mai spus că în cariera sa profesională care are peste 30 de ani nu a avut un proces mai lung decât acesta și că de doi ani solicită instanței ca acest proces să se judece, dar că „nu există curajul” pentru ca acest lucru să se întâmple. Doru Viorel Ursu a mai spus că, foarte probabil, după finalizarea acestui proces în România „va fi deschis un nou proces la Strasbourg”.
În 5 decembrie 2006, procurorii DNA au trimis în judecată 18 persoane, printre care adjunctul șefului Biroului vamal Ploiești și alți 15 vameși, acuzați că au primit mită câte 9.000 de euro fiecare timp de doi ani și opt luni, după ce toți aceștia fuseseră ridicați în luna octombrie a acelui an, duși la audieri, apoi la instanțe pentru emiterea de mandate de arestare.
Acest dosar se află încă în prima etapă a procesului, la Tribunalul Prahova, având termen de judecată 28 martie 2011.
Judecați pentru luare de mită
În acest dosar sunt judecați pentru luare de mită Liviu Jianu – adjunct al șefului Biroului Vamal Ploiești, Silvia Chiru, Nicolae Oprea, Emil Horobeț, Carmen Dumitru, Danilea Barbu, Dumitru Branga, Viorel Duțu, Nicolae Șitoianu, Mircea Preda, Ion Roman, Cristian Firimiță, Vasile Necula, Matilda Rădulescu – casier la Biroul Vamal Ploiești, Traian Zărnescu, Nicolae Stan și Justina Stănilă, iar Lucia Simionescu – declarant vamal la societatea de comisionariat vamal Unitehnica, pentru dare de mită
Potrivit procurorilor, în perioada 2004 – august 2006, cei 16 lucrători vamali de la Biroul Vamal Ploiești au pretins și primit, în repetate rânduri, bani și bunuri de la declaranți vamali în scopul de a le facilita (urgent) îndeplinirea formalităților vamale.
Lucia Simionescu, angajată a societății de comisionariat vamal Unitehnica, a dat, în repetate rânduri, bani și bunuri lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Ploiești, pentru a finaliza cât mai rapid documentele vamale întocmite clienților săi, agenți economici, care efectuau operațiuni de import-export și pe care-i reprezenta în relația cu vama.
De asemenea, ancheta a relevat faptul că Justina Stănilă, în calitate de declarant vamal la societatea de comisionariat vamal Wim Bosman, a primit, în repetate rânduri, sume de bani de la agenții economici, pe care-i reprezenta în relația cu Biroul Vamal Ploiești, în scopul de a urgenta (întocmirea documentației) formalitățile vamale pentru aceștia.
Mecanismul de percepere a mitei
Probatoriul administrat în dosar a relevat că activitatea infracțională a avut loc într-o lungă perioadă de timp, după un plan bine elaborat în ceea ce privește mecanismul de percepere a mitei, actul de serviciu fiind întârziat ca urmare a neremiterii banilor. S-a ajuns astfel ca inculpații să facă din exercitarea atribuțiilor de serviciu o sursă constantă de venituri ilicite, susțin anchetatorii.
Printre stratagemele des folosite de lucrătorii vamali se numărau refuzul de a da liber la vamă mărfurilor, prin invocarea unor motive, cum ar fi: traducerea incorectă a actelor, nefuncționarea sistemului lor de operare etc. De îndată ce reprezentanții societăților comerciale răspundeau cererii vameșilor de a le da bani, liberul la vamă era acordat, fără a mai solicita documentele pe care le invocaseră anterior.
Procurorii susțin că pentru îndeplinirea formalităților vamale, în cele mai multe cazuri, societățile comerciale (în mod direct sau prin intermediul declaranților vamali) au fost obligate să dea mită, pentru ca aceste formalități să se desfășoare mai rapid. Mita era dată fie sub formă de sume de bani, fie în bunuri, cum ar fi sticle de vin, pungi cu miere, pungi cu cafea, răcoritoare, bluze de damă, cămăși bărbătești confecționate de firme importante, produse cosmetice, încălțăminte.
Fiecare declarant vamal își avea clienții săi (societăți comerciale), care, atunci când lăsau documentele pentru întocmirea declarației vamale, lăsau declarantului vamal și diferite sume de bani, cuprinse între 300.000-800.000 de lei vechi sau bunuri, pentru a le da vameșilor care lucrau documentele respective. În situația în care declarantul vamal ori agentul economic nu dădea mită, lucrătorii vamali găseau diverse pretexte pentru a încetini circuitul declarațiilor vamale.
De fapt, darea și luarea de mită era un fapt atât de obișnuit încât nici declaranții vamali, nici vameșii nu se fereau unii de alții (de exemplu, în biroul SC Unitehnica lucrau 11 angajați), nici măcar atunci când în birou se aflau persoane străine.
Faptul că lucrătorii Biroul Vamal Ploiești și declaranții vamali din cadrul societăților de comisionariat vamal își desfășurau activitatea în același imobil, și specificul muncii, au favorizat dezvoltarea unor relații neprincipiale, bazate în special pe co-interesarea materială a lucrătorilor vamali în scopul urgentării formalităților vamale și acordării liberului de vamă în timp foarte scurt.
Procurorii au propus instanței confiscarea sumei de 320.000.000 de lei vechi (9.000 de euro) de la fiecare inculpat (lucrător vamal) în parte.
Această sumă reprezintă obiectul luării de mită de către inculpați în perioada 2004 – august 2006 și a fost calculată, prin aproximare, având în vedere declarațiile denunțătorilor și martorilor audiați în cauză, în modul următor: suma de bani cea mai mică pe care un lucrător vamal o primea într-o zi de lucru drept mită, respectiv 500.000 de lei vechi înmulțită cu zilele lucrătoare (din care s-a scăzut concediul de odihnă pe fiecare an), pe timp de doi ani și opt luni (perioada 2004 – august 2006), rezultă suma de 320 de milioane de lei (9.000 de euro) de vameș.
