Ortodoxia pune totdeauna în lumină Adevărul ca Persoană, pe Mîntuitorul Iisus Hristos și iubirea Lui de oameni prezentă și între credincioși, în Biserică, în rînduielile ei sfințitoare și mîntuitoare. Orice inovație, orice abatere de la Sfînta Scriptură și de la Sfînta Tradiție a Bisericii Ortodoxe, orice “tradiție” și orice “libertate” care iese din cadrul cumințeniei Ortodoxiei, este limpede străină de Duhul Adevărului și deci nu duce la Adevăr, nu duce la mîntuire. Mai mici sau mai mari, mai autohtone sau mai exotice, mai restrînse sau mai răspîndite, formele eronate de evlavie, înainte de a se încetățeni ca „tradiții”, trebuie evitate și eliminate fără rezerve.
1) ele sînt “tradiții” locale unele foarte noi, neacceptate ba chiar condamnate de Sfîntul Sinod și chiar de toți creștinii sănătoși;
2) în general, au răspîndire între oameni creduli, neinstruiți, grupați de obicei în jurul unui om-inițiatorul “tradiției” care este ajutat de un “colegiu” (aceștia îi asigură “capului” publicitatea și propovăduirea învățăturilor și practicilor inventate de el);
3) în general inițiatorii sînt bărbați, care-și iau “libertățile” și prestanța de a inova mai ușor (cad mai ușor pradă duhului rău care le oferă calitatea de “înțelept”, “mentor”, “prooroc”); ei sînt de tipul psihopaților și impostorilor;
4) în special, femeile sînt atrase de asemenea „tradiții” pe care le răspîndesc automat, fără a se interesa de raportul lor cu tradiția autentică a Bisericii Ortodoxe; ele aparțin tipului primitivilor în credință;
5) în cazul cînd inițiatorul e preot hirotonit, sau mai ales călugăr (și eventual dintr-o mănăstire faimoasă), credibilitatea “tradiției” lui crește între aderenții la ea și între viitoarele victime;
6) totdeauna sînt forme exagerate de evlavie, avînd mai degrabă un fond păgîn decît creștin, care aduc a magie și vrăjitorie populară;
7) folosindu-se de unele tradiții bisericești adevărate, “tradițiile” false le compromit autenticitatea, abuzurile acestora din urmă fiind un motiv serios de sminteală pentru intelectuali și de înjosire a Ortodoxiei de către sectanți;
8) ele subminează unitatea liturgică și de credință a întregii Bisericii Ortodoxe românești, creînd motive de dispută și chiar dezbinare și între clerici și între credincioși;
9) cei ce săvîrșesc “exercițiile” duhovnicești expuse au impresia că, în mod automat, în viitor „le va merge bine”, creîndu-și iluzii și nădejdi mincinoase;
10) desconsideră Sfintele Taine și ierurgiile bisericești, dînd întîietate practicilor acestea oculte, esențializînd accesoriile și pierzînd din vedere esențialul însuși;
11) principala ofensă este adusă Tainei Sfintei Spovedanii, întrucît oamenii uită că pentru păcate Dumnezeu îngăduie încercările și necazurile; de aceea și diavolii îi poartă, pentru mîndria lor, pe alte drumuri numai pe drumul pocăinței, nu;
12) unii își reduc întreaga viață religioasă la un lanț de asemenea practici pe care-l străbat inconștient (cu discernămîntul adormit); au impresia că sînt pe calea mîntuirii doar făcînd aceste “exerciții”, permițîndu-și fapte imorale uneori chiar pentru îndeplinirea lor (exemplu: multe femei se înghesuie, se ceartă chiar, ca să ajungă să le pună preotul Sfîntul Potir pe cap); cei ce devin dependenți de aceste tehnici, ajung obsedați de scrupulozitatea lor pierzîndu-și libertatea de fii prin har ai lui Dumnezeu; treptat, încrîncenarea și îngustimea gîndirii lor pot duce la urmări psiho-patologice, mai ales în cazul persoanelor labile psihic;
13) în conținutul lor nu respiră duhul smereniei și al iubirii de oameni; nici o tehnică în sine nu deschide omului perspectiva comuniunii, a rugăciunii comunitare, a asumării semenului în iubire; sînt “exerciții” individualiste și reduse la folosul propriu, care agravează boala secularizării și a individualismului credinței și chiar a Bisericii însăși; această consecință este cea mai gravă, căci “din cauza înmulțirii fărădelegii, dragostea multora se va răci” și mulți se vor abate de la adevărata credință în forme de idolatrie păgînă și magie;
14) toate aceste „tradiții și libertăți” fals religioase trebuie demascate și prevenite prin catehizarea credincioșilor în dreapta și autentica credință creștină, prin educarea unui discernămînt minimal care să le permită oamenilor observarea abuzului și a exagerărilor evlavioase. (False „tradiții și libertăți” în Ortodoxia contemporană – ieromonah Mihail – M-rea Antim, București)
