Prezentarea de informații false, amenințarea consumatorilor sau exploatarea slăbiciunilor acestora vor fi sancționate de Autoritatea pentru Protecția Consumatorului, începând cu 1 februarie, potrivit Legii 363/2007, care combate practicile incorecte ale comercianților.
În cazul în care consideră că le-au fost încălcate drepturile, consumatorii pot fie să sesizeze Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC), fie să inițieze acțiuni în justiție împotriva comercianților care au săvârșit sau sunt susceptibili de practici comerciale incorecte, potrivit actului normativ.
Dacă practicile comerciale incorecte sunt dovedite, operatorii economici vor plăti o amendă cuprinsă între 3.000 și 30.000 de lei, în unele cazuri mergând până la suspendarea activității.
Legea definește două tipuri de practici comerciale incorecte, respectiv înșelătoare și agresive.
O practică comercială este înșelătoare atunci când conține informațiile false sau are ca scop inducerea în eroare a consumatorului, determinându-l să ia o decizie pe care în alte condiții nu ar fi luat-o.
Practicile pot fi, de asemenea, înșelătoare și dacă informațiile referitoare la caracteristicile și prețul produsului, necesitatea service-ului și drepturile consumatorului sunt corecte, dar se creează o confuzie cu un alt produs, marcă sau cu alte semne distinctive ale unui concurent.
Exemple de pratici înșelătoare sunt afișarea de către comerciant, în cazul în care nu este adevărat, a unui certificat sau a unei mărci de calitate pentru care nu a obținut autorizația necesară sau afirmarea că o firmă sau un produs au fost agreate sau autorizate de un organism public sau privat.
Crearea impresiei că un produs poate fi în mod legal vândut în situația în care acest lucru nu este posibil sau prezentarea drepturilor garantate consumatorilor de lege ca o caracteristică distinctă a ofertei comerciantului sunt considerate și ele practici înșelătoare.
Falsa afirmație că produsul poate vindeca boli, disfuncții sau malformații sau promovarea unui produs care se aseamană cu un articol fabricat de alt producător, astfel încât consumatorul să creadă ca produsul este cel cu care se aseamănă, sunt considerate tot practici comerciale înșelătoare.
Practicile agresive presupun acțiuni de constrângere, legea menționând amenințările, utilizarea forței fizice și hărțuirea.
Dacă vânzătorul exploatează o vulnerabilitate a cumpărătorului, acesta poate fi acuzat, de asemenea, de practică agresivă.
„Exploatarea de către comerciant a unei situații nefericite sau a unei circumstanțe speciale, de o asemenea gravitate încât afectează raționamentul consumatorului mediu și de care comerciantul este conștient, în scopul influențării deciziei consumatorului cu privire la produs”, este unul dintre elementele de care se ține seama atunci când o practică este considerată agresivă.
Totodată, impunerea unor obstacole, neprevăzute în contract, care să împiedice consumatorul să rezilieze contractul sau să apeleze la alt comerciant, sunt sancționate, la fel ca amenințarea cumpărătorului cu măsuri care nu pot fi luate în mod legal.
Exemple de practici agresive sunt informarea explicită a consumatorului că, dacă nu cumpără un anumit produs, comerciantul își va pierde slujba sau mijloacele de trai, sau crearea impresiei că persoana care cumpără un produs va beneficia de un premiu, deși acesta nu există sau acordarea lui presupune un cost suplimentar.
Totodată, firmele nu au voie să includă în reclame îndemnuri directe adresate copiilor pentru a cumpăra anumite produse sau pentru a-și convinge părinții să cumpere respectivele produse.
Dacă nu răspunde în mod repetat la corespondeța prin care un cumpărător își cere în mod pertiment drepturile contractuale, firma va fi sancționată.
„Crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului până când nu se întocmește un contract și efectuarea personală de vizite la locuința consumatorului, ignorând solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu se întoarce, cu excepția situațiilor legitime și în măsura justificată, pentru punerea în aplicare a unei obligații contractuale”, constituie și ele practici comerciale agresive.
ANPC a anunțat în cursul lunii ianuarie că îi va sancționa extrem de dur pe operatorii economici care influențează consumatorii să ia decizia de a cumpăra un produs pe care nu l-ar achiziționa dacă ar fi fost în cunoștință de cauză.
Președintele ANPC Dan Vlaicu a numit atunci ca practici incorecte publicitatea – capcană, falsele oferte „gratuite”, îndemnurile directe adresate copiilor de a cumpăra anumite produse sau de a-și convinge părinții să le cumpere, practica de a crea consumatorilor falsa impresie că au câștigat un premiu în condițiile în care nu există niciun premiu.
Întrebat ce se va întâmpla în cazul în care un operator economic apreciază că a fost sancționat incorect de un inspector al Autorității, dar, potrivit noii legi, nu se poate adresa instanței, Dan Vlaicu a explicat că abaterile trecute pe „lisa neagră” sunt foarte clare, astfel că nu lasă loc de interpretare.
Vicepreședintele ANPC, Gheorghe Ciubotaru, a explicat, la acea dată, că legea va viza și activitatea băncilor, în special în privința creditelor, amintind că instituțiile de credit mențin încă o dobândă atractivă, inferioară celei practicate pentru clienții mai vechi ai băncii, dar care, la scurt timp de la contractarea creditului se modifică.
Președintele ANPC a declarat, joi, că prevederile legii legate de descrierea unui produs ca fiind „gratis” nu vor fi sancționate, autoritatea urmând să poarte discuții cu producătorii din industria alimentară, care s-au arătat nemulțumiți de acest punct, pe motiv că duce la prejudicierea consumatorilor.
