Sfințirea apei sau agheazma este una dintre ierurgiile cel mai des săvârșite de către preoți în viața religioasă. Această slujbă are o veche tradiție în Biserica creștină, iar în Constituțiile Apostolice sfințirea apei este atribuită Sf. Ap. Matia: „Despre apă și untdelemn hotărăsc eu, Matia, ca să binecuvânteze episcopul apa și untdelemnul, iar dacă lipsește episcopul, atunci s-o binecuvânteze preotul dimpreună cu diaconul“.
Agheazma se folosește la toate slujbele de sfințire: de biserici, de cimitire, case, fântâni, obiecte de cult, veșminte liturgice și cruci. Apa sfințită se utilizează pentru stropirea și binecuvântarea caselor, a obiectelor, a ogoarelor, a semănăturilor, livezilor, pentru alungarea duhurilor rele. De asemenea se recomandă oficierea unei sfeștanii atunci când se constată efectul unei lucrări sau a unei influențe diavolești, atunci când apar obstacole în realizarea unor lucrări sfinte și curate.
De la sărbătoarea Botezul Domnului și până la odovania acestui praznic (14 ianuarie), pentru aceste slujbe de sfințire, nu se folosește agheazma mică, ci doar cea mare. În această perioadă, creștinii consumă agheazma mare, întotdeauna pe nemâncate și înainte de anafură.
Tot în această perioadă, în anumite zone ale țării, și în special în mediul rural, există un obicei destul de răspândit, potrivit căruia, nu se spală timp de nouă zile (5-14 ianuarie), considerând că în această perioadă apele sunt sfințite, iar spălatul ar întina această sfințire. Această tradiție se fundamentează pe faptul că prin sfințirea apei la Bobotează se repetă ceea ce s-a petrecut la Iordan, adică are loc sfințirea tuturor apelor. De altfel, într-una dintre cântările bisericești ale acestui praznic se afirmă „astăzi, firea apelor se sfințește“.
Privitor la această tradiție se cuvine precizat că nu se poate susține că după oficierea slujbei Aghezmei mari toate apele se sfințesc, având aceeași putere sfințitoare asemenea aghezmei mari. A spăla sau a face curățenie, folosind apa, în perioada celor nouă zile după Bobotează, nu poate reprezenta o împietate. Liturgistul pr. prof. dr. Nicolae D. Necula consideră că „aceia care pot respecta această restricție tradițională fac un lucru bun, dar și cei care o încalcă nu greșesc“.
(pr. Gheorghe Mihăilă, sursa: Ziarul Lumina)
