Practici care nu fac parte din Sfânta Liturghie și Sfântul Maslu

1. Punerea Sfântului Potir pe capetele celor prezenți, la ieșirea cu Cinstitele Daruri.
De ce nu este bine?
-În primul nu este prevăzut în rânduiala tipiconală a Sfintei Liturghii;
-Se pun în pericol Cinstitele Daruri, cineva neatent poate să atingă Sfântul Potir și să-l verse;
-Preotul fiind mai în vârstă, în aglomerație și înădușeală, făcând mare efort fizic de a atinge capetele tuturor, îl poate cuprinde o neputință, o amețeală și să scape din mâini Sfântul Potir;
-Se expun Cinstitele Daruri situației de a fi necinstite, prind atingerea lor de anumite persoane necurate (vrăjitoare, eretici, femei ce se află la ciclu, credincioși cu păcate grele, etc.), care de obicei sunt prezente în biserică.
De ce acceptă unii preoți?
-Unii preoți admit că este obicei format de-a lungul câtorva generații și renunțarea la el ar aduce tulburare mare în biserică.
Unii credincioși înțeleg mai greu și trebuie dusă muncă de lămurire. Din experiență spun, că de pe o duminică pe alta, dacă se face schimbarea, te trezești cu biserica goală. Așa a pățit un preot din orașul Vatra Dornei. N-au înțeles credincioșii, considerându-l pe preot de rea credință. El până atunci, de vreo 15 ani de slujire, plus, preoții bătrâni de dinaintea sa, au practicat punerea Cinstitelor Daruri pe capul credincioșilor, acum era de neînțeles pentru credincioși, cum deodată nu mai este bun. Nu este vorba că este un obicei nescris, ci este și o mângâiere pentru credincioși, prin atingerea Darurilor.
După o pregătire mai îndelungată a credincioșilor, ei vor înțelege că este numai un obicei împământenit și că este mai de preț să renunțăm la el și să păzim Cinstitele Daruri.
2. Trecerea cu Cinstitele Daruri peste copii și credincioșii așezați pe jos în poziția culcat.
De ce nu este bine?
-În primul rând, nu este prevăzut în rânduiala tipiconală a Sfintei Liturghii, fiind o inovație în cult;
-Călcând peste credincioși, preotul se poate împiedica și să cadă, punând în mare pericol Cinstitele Daruri.
De ce acceptă unii preoți?
-Unii aduc explicația că ar fi o imitare a momentului când lumea îl îmbulzea pe Mântuitorul atingându-se de El:
“Și iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui” [165] și a momentului când se atingeau de Sfinții Apostoli și de umbra acestora:
“Încât scoteau pe cei bolnavi în ulițe și-i puneau pe paturi și pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei”[166].
-Alți preoți zic: fiind un obicei care nu contravine unei dogme sau canon, n-ar dori să-i tulbure pe credincioși.
3.Citirea pomelnicilor la ieșirea cu Cinstitele Daruri.
De ce nu este bine?
-În primul rând, nu este prevăzut în rânduiala tipiconală a Sfintei Liturghii, fiind o inovație în cult;
-Îl încurcă pe preot citirea pomelnicelor, având
Cinstitele Daruri în ambele mâini;
-Se încurcă la pomenit, uneori creând ilaritate, faptul că nu poate personal să mânuie pomelnicele, trebuie să le țină pălimarul, care nu întotdeauna este persoana potrivită.
-Uneori se adună pomelnice atât de multe, încât preotul stă în picioare cu Cinstitele Daruri în mână chiar și o jumătate de oră, dacă nu mai mult.
Acest lucru obosește pe preot și macină răbdarea credincioșilor.
De ce acceptă unii preoți?
-Unii preoți mai răbdători, pentru a nu supăra credicioșii, suportă acest obicei;
-Cu îndelungi explicații preotul ar putea schimba obiceiul, fără să supere prea mult pe credincioși.
4. La citirea pomelnicelor, rostindu-se pe lângă nume și cererile pe care le au fiecare.
De ce nu este bine?
-Nu este bine, pentru că poate provoca ilaritate pentru credincioșii care ascultă, provocând râs și discuții de comicul și penibilul cererilor de pe unele pomelnice.
-Pot porni ura unor credincioși contra altora, când se vor auzi pomeniți că se roagă cineva pentru răul sau răzbunarea lor.
-Se pot supăra unii credincioși și i-ar pune în situații stânjenitoare față de auditoriu, auzindu-se pentru ce se roagă.
-Unde sunt pomelnice multe de pomenit, timpul de pomenire fiind prea mare, ceea ce face să dureze prea mult și credincioșii să-și piardă răbdarea.
De ce acceptă unii preoți?
–Preotul care pomenește astfel nu-și dă seama cât rău și sminteală provoacă.
5. Introducere de rugăciuni personale și cereri particulare, ale preotului, la ectenia cererilor.
De ce nu este bine?
– Clericul care mai adaugă sau scoate din rânduiala Sfintei Liturghii se face vinovat de neascultare față de cum i-a poruncit Biserica să liturghisească.
-Dacă pentru orice cuvânt “deșert” omul va da socoteală pentru el ,”în ziua judecății”[167], cu atât mai mult clericul va da socoteală de cuvintele cu care a slujit.
-Clericul care pune în plus sau scoate scurtând slujbele nu este slujitorul cel credincios, nu a făcut cum i s-a poruncit. S-a crezut mai iscusit decât Sfinții Părinți, adăugând cuvânt străin la cuvântul lor, care se numește deșertăciune.
-Clericul care a scurtat din cuvinte sau din slujbă nu a făcut cum i s-a poruncit, fiind leneș și nerâvnitor de a sluji Domnului, a scurtat slujba, la chemarea celor pământești de care era legat.
-Unii clerici introduc rugăciuni de ei compuse sau culese din alte părți, pentru a fi apreciați și lăudați. Pentru a apărea în fața credincioșilor că rugăciunile lor sunt mai interesante și mai cuprinzătoare, făcându-se vrednic de slavă deșartă.
-Alții introduc, după a lor părere, opinii noi și exprimări noi, pe care le consideră bune, care sunt împrumutate de la alte culte și confesiuni. Aceștia nu au duhul Sfinților Părinți, nu au duhul ortodoxiei, ci un duh străin.
-Unele cereri și rugăciuni ies din expresia obișnuită de rugăciune, exprimând ridicolul.
-Sfinții Părinți atenționează intervenția preotului în textul liturgic sau canonic, zicând: “Vezi, preotule, să nu te faci mai iscusit decât noi, mai adăugând sau micșorând ceva, pentru că noi am scris potrivit Duhului Sfânt”
De ce acceptă unii preoți?
-Din cauza păcatului mândriei și a necredinței.
Crezând că înfrumusețeză slujba sau o mai îmbogățește, o face nu pentru slava lui Dumnezeu, ci pentru slava de sine, care se va finaliza cu judecată și osândă.
6. Săvârșirea Sfintei Liturghii a Darurilor mai Înainte Sfințite – seara.
De ce nu este bine?
-Chiar dacă în vechime se săvârșea seara această Sfântă Liturghie, după Tipicul Bisericesc, toate liturghiile și tote Sfintele Taine se oficiază dimineața.
-Pentru că se calcă o prevedere tipiconală:
“Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, deși unită cu Vecernia zilei următoare, totuși se săvârșește în cursul dimineții, atât miercurea și vinerea, cât și în zilele de rând de peste săptămână, în care s-ar oficia, când cade o sărbătoare bisericească” [168].
De ce acceptă preoții?
-Din neștiință sau după părerea lor, zicând că este bine și așa, bazată pe rațiune;
– Pentru că unii preoți sunt duși în eroare, bazându-se nu pe tipicul bisericesc editat, cu aprobarea Sfântului Sinod (1976), ci pe indicațiile tipicului editat în Ardeal (Alba Iulia). Se știe că biserica ortodoxă din Ardeal, timp de câteva secole, a fost sub influența catolicismului și multe din practicile lor sunt impropiate de ortodocșii ardeleni.
7. Săvârșirea Sfântului Maslu de obște – seara.
De ce nu este bine?
-Pentru că Sfintele Taine sunt lucrări văzute prin care se transmite Harul cel nevăzut a lui Dumnezeu. În cadrul rânduielii, se invocă coborârea Sfântului Duh ca și la Sfânta Liturghie. Așa cum Sfânta Liturghie o săvârșim dimineața, pregătindu-ne cu curățenie trupească și sufletească, pe nemâncate, odihniți și cu mintea limpede, așa trebuie să fie și aici.
-Pentru că seara toți credincioșii particpanți și preoții sunt obosiți de munca zilei, mâncați și încărcați de păcate și cu povara grijilor de peste zi, nu vor putea fi atenți și nu vor avea puterea de concentrare asupra rugăciunilor.
De ce acceptă preoții?
-Pentru simplu motiv că după amiază sau seara pot participa mai mulți și cei care au serviciu. Din păcate, se gândește să aibă mai multă lume la Sfântul Maslu, mai mult venit, mai puțin se gândește la folosul sufletesc pe care ar trebui să-l aducă credincioșilor și la rânduiala corectă pe care trebuie s-o respecte.
[165]. Matei 9,20.
[166]. Faptele Sfinților Apostoli 5,15
[167]. Matei 12,36.
[168].- Tipic bisericesc, București, 1976, pag. 140, alin. 5. (Pr. Ioan Argatu, sursa: https://argatuioan.wordpress.com)