PPCD Suceava l-a comemorat ieri pe fostul lider țărănist Corneliu Coposu

Toate organizațiile locale ale PPCD Suceava au organizat o serie de acțiuni în care au evocat personalitatea liderului țărănist, Corneliu Coposu, de la a cărui moarte s-au împlinit ieri 10 ani. Vicepreședintele PPCD Suceava, Cristinel Macovei, a apreciat că prin contribuția sa în politica românească, Seniorul Corneliu Coposu a reușit să pună istoria României pe cursul ei firesc, înspre Uniunea Europeană și NATO. „România a pierdut enorm prin dispariția lui Corneliu Coposu”, a mai spus Macovei. Corneliu Coposu a avut o carieră politică de peste șase decenii, timp în care a fost condamnat pentru înaltă trădare, dar a fost și admirat ca lider al opoziției după 1990. Corneliu Coposu a intrat în viața politică de foarte tînăr. În 1935, la numai 21 de ani, el a devenit președintele Organizației de Tineret a Partidului Național Țărănesc din Cluj. Doi ani mai tîrziu a fost numit secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu, pe care l-a însoțit la toate negocierile dintre oficialii occidentali și liderii partidelor politice din coaliția antihitleristă. Mai mult, încrederea lui Iuliu Maniu în Corneliu Coposu a fost atît de mare încît i-a încredințat cifrul secret al corespondenței diplomatice prin care opoziția negocia ieșirea României din Axă și întoarcerea ei către aliații tradiționali. În 1945, Corneliu Coposu a fost ales în funcția de secretar general adjunct al Partidului Național Țărănesc, iar după un an a fost promovat secretar al Delegației Permanente, forul conducător al partidului. Cariera politică a lui Corneliu Coposu a fost oprită însă de regimul comunist. În anul 1947 el a fost arestat împreună cu întreaga conducere a Partidului Național Țărănesc. Timp de nouă ani a rămas în arest preventiv, dar fără a fi judecat. În 1956 a fost acuzat de înaltă trădare și condamnat la muncă silnică pe viață. A fost ținut într-un regim sever de izolare la Rîmnicu Sărat, iar starea sa de sănătate s-a agravat. De aceea a fost mutat în Bărăgan, cu domiciliu forțat. În aprilie 1964, după 17 ani de detenție, a fost pus în libertate. Cu doi înainte de Revoluția din decembrie 1989, Corneliu Coposu a afiliat Partidul Național Țărănesc aflat în clandestinitate, la Internaționala Creștin-Democrată. După 1990 a devenit liderul opoziției împotriva Frontului Salvării Naționale, condus de Ion Iliescu, pe care l-a acuzat că vrea să confiște revoluția. La primul Congres al PNȚCD după 1990, Corneliu Coposu a fost reales președinte al partidului, iar între 1991 și 1993 a condus opoziția din România din funcția de președinte al Convenției Democrate Române. Cu șase luni înainte de a muri, Seniorul a fost numit ofițer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincție a Republicii Franceze. Corneliu Coposu a încetat din viață în 1995 la Spitalul Universitar din București și a fost înmormîntat la Cimitirul Bellu Catolic, însă fără funeralii naționale.