M-am dus și eu la cinema să văd filmul „Poziția copilului”. Am fost unul dintre cei șase spectatori din sală. Mi-a venit să mă las păgubaș după primele cinci minute, dar am stat totuși până la capăt.
Subiectul e cum se poate mușamaliza – cu bani și relații – un accident rutier mortal în România de azi. Victima e un copil de sărăntoci, criminalul e un șmecher al zilelor noastre, fecior de bani gata, pe care mă-sa îl alintă „cuculeț”. Probabil cu părul creț.
Nu pot spune că filmul e prost, pentru că aș jigni mulțimea de filme proaste ale lumii, care conțin totuși o scenă bună, un joc actoricesc remarcabil, o idee, o licărire, orice.
Nu, filmul nu e prost. Filmul este nul, filmul nu există. Filmul e o insultă gravă adusă artei în general și artei cinematografice în special. Filmul acesta nu este film. Ci „opera” unui regizor – Călin Netzer – cu totul și cu totul netalentat, el fiind în plus și coscenarist al producției. N-am văzut măcar o metaforă vizuală pe parcursul celor aproape două ore de vizionare, n-am auzit o singură replică inteligentă. Nici măcar un miligram de har nu a fost pus la bătaie. Te uiți ca la un buletin de știri la televiziune, unde se discută pe marginea unui accident cu victime.
Ah, să nu uit. Singurele replici care te mai scot din somnolență sunt „Du-te-n p…. mă-tii!”, „Ce p…. mea!” și „Să te f.. în gura!”. Dar și astea sună fals.
Modul în care „Poziția copilului” a fost lăudat îmi confirmă că există un curent de o mare bunăvoință mondială față de filmul românesc. Un curent care face parte, în mod sigur, dintr-o strategie europeană de înglobare. Cum zicea într-un interviu un tip inteligent, scopul e să se șteargă ideea generală că „România egal țigani” și să se implementeze ideea că România înseamnă și opere artistice, începând cu cele cinematografice. Câți bani bagă țara în propaganda asta, nu mai știm.
Am o rugăminte, pentru domnișoarele țării. Dacă vă invită într-o zi la o cafea un ins care se recomandă Netzer, să-l refuzați. Fiindcă o să vă plictisiți teribil.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
