Acuma, după ce s-a murit masiv în arderea clubului bucureștean, văd că s-a reluat chestiunea fumatului în localurile publice. Tardiv, frate, tardiv și doar așa, de formă! Întrebarea e de ce până acum nu s-a aplicat la noi legislația europeană care taxează acest nărav cancerigen și puturos. Noi ne-am mulțumit să punem poze „horror” pe spinarea pachetelor de țigări. Treabă de mântuială, fiindcă fumătorii găseau pozele chiar sexy. Ba eu cred că nici de acum înainte legislația europeană nu se va respecta.
În Franța, SUA, Germania sau Olanda, dacă mergi la restaurant, la cafenea sau în club și ai chef de fumat, ieși afară. La fel, în Ungaria. Ba în multe locuri n-ai voie nici când stai pe terasa unei berării.
În multe țări dezvoltate, nici nu mai e la modă să fumezi. Tot mai mulți detestă fumatul. Numai noi am rămas în mintea coanei Chirița, care lălăia ca o proastă că „Toată lumea azi fumează / Scoate fum pe nări, pe gât / Unii moda imitează / Alții fumează de urât!”
Așa că scoatem ca niște apucați fum pe nări și pe gât, până îi sufocăm pe cei din jurul nostru, ca să nu mai vorbim că multe incendii serioase pornesc de la un muc de țigară aruncat unde nu trebuie. Că noi fumăm. Nu ne încurcăm. Fumăm în restaurante, între felul unu și felul doi… Fumăm în stațiile de autobuz, fumăm ca niște retardați și când ne plimbăm copiii în parc, să aibă de la cine lua exemplu. Fumăm în tren, ascunzându-ne în toaletă, deși este strict interzis. Fumăm în curtea bisericii, ba vrem să facem o petiție și să-l rugăm pe Cătălin Nechifor ca Suceava să aibă singurul aeroport din lume care permite fumatul.
Ce-i drept, mai e câte un român care hotărăște să se ia de piept cu viciul. Își pune plasturi pe umăr, înghite chestii naturiste și-un timp chiar rezistă, transpirând ca un drogat ce este. Rezistă, până la primul botez, la prima nuntă sau la prima aniversare cu prieteni. Apoi se apucă mai vârtos.