Poze bonus!

În urma publicării articolului „Un tarat – Tara” (30 sept.), am primit sumedenie de email-uri, multe de la cititorii „Monitorului de Suceava” din străinătate. Unii semnează în clar, alții evită: probabil, nu vor să-și lege în nici un chip numele de macabra expoziție de la Bochum, ori, mai știi, oripilați de cele văzute, s-or teme… de represaliile expozanților! Un român trăitor în Germania (la sugestia unui israelian de origine română, care i-a trimis, de la Natanya, articolul nostru) s-a deplasat special la Bochum, intrigat de cele citite. Iată-i comentariile: „Am fost la expoziție – n-am făcut poze, să le facă cei de la Poliție. Expoziția este o tâmpenie degenerată în oroare: 35-40 de tablouri având ca temă erecția penisului și poluția după spânzurare. Atât. Spânzurați, goi, în erecție, stropi de spermă zburând, culori lugubre. Românii comentau mărimea penisurilor și nemții se întrebau dacă toate astea au vreo legătură cu trecutul nazist al României (?!). În deschiderea expoziției, un reprezentant al autorităților locale a declarat că a fost obligat să introducă cenzura, copiii sub 16 ani neavând acces în sală. O expoziție de pornografie macabră și sordidă (…) încă o ocazie în care ne-a fost rușine că suntem români; nemții se uitau la noi ca la niște macabri obsedați sexual.”
Tot din Germania ne este trimisă o fotografie a unuia dintre spânzurații pe simeza de la Bochum, aflat, desigur, în plin proces de ejaculare în palma călăului. Imposibil să dăm curs invitației de a o publica. ADI (30.09) este de părere c-ar fi vorba despre „patologie sexuală, frustrări și lipsă de dotări care l-ar face pe Freud să mai scrie un tratat. Astfel de indivizi apar la suprafață în perioade de acestea, de declin cultural.”
De la New York, compozitorul George Rodi Foca (georgefocarodi@yahoo.com) își exprimă dezacordul față de acceptarea de către noi a afirmației lui Patapievici potrivit căreia „opera de artă trebuie să constituie o provocare”. Iată textul e-mail-ului primit la 30.09 din USA: „Vorbiți cu prea mult calm despre aceste accidente pseudo-artistice, potrivite unor camere de subsol, cum se procedează la Paris au la New York, unde patronul de restaurant, din nevoia de clienți, propagă împuțituri grafice. Arta NU trebuie să fie provocare! Marii artiști ai lumii au provocat, câte odată, reacții extrem de adverse din cauza acelui șoc al noului care era parte intrinsecă a mesajului, iar forma, expresia pe care o lua tema, era în mod natural parte organică cu măiestria artistică. Nu pentru ca să provoace a folosit Picasso cubismul, ci din necesitate. Stravinski, în „Sfințirea Primăverii”, n-a găsit alte mijloace decât cele pe care le-a folosit ca să ne facă să înțelegem orgia frenetică și sălbatică pe care natura, ființele toate, o trăiesc atunci când începe renașterea adusă de primăvară. Nu se poate altfel, așa trebuia să fie orchestrată piesa, așa trebuiau să fie ritmurile, armoniile care „miros a sex” erau singurele posibile. Noutatea, originalitatea unei opere de artă autentice nu este rezultatul unui act premeditat care, prin stridențe gratuite, atrage publicul. Arta șochează numai atunci când este în primul rând Artă și nu doar o încercare de a capta atenția prin provocarea unui mic scandal în presă.”
Surprinzător, nu am primit și mesaje de susținere a „evenimentului artistic” de la Bochum, deși alte bloguri sunt pline de luări de poziție în favoarea libertății artistului, a libertății artei – implicit condamnându-se pășunismul retardat al atitudinii potrivnice, pudibonderia și nepriceperea celor făr-de antene pentru receptarea noului în artă (adicătelea, al de noi). Faptul că dăm publicității, din când în când, opiniile cititorilor, nu cred că-i de natură să inhibe pe nimeni, așa că invit preopinenții la dialog. Le promit, ca bonus, fotografia ce n-am putut-o tipări în gazetă.