Am să vă spun o poveste. Despre un copil care de abia a terminat clasa a opta și este aproape dependent de droguri. Un copil cu o privire inocentă, care, între două „prize”, a realizat în ce hău se afundă.
Puritatea copilăriei, pe care o păstrează încă în suflet, i-a dat, probabil, puterea să ceară ajutorul celui mai drag dascăl pe care l-a avut în școală. Și-a descărcat sufletul în fața dascălului. Uimitoarele povești, din incredibila lume în care, încă, trăiește, le-a spus apoi și unui preot de la o mănăstire din județ. Împreună cu cei doi, luptă, de câteva săptămâni.
Întâmplarea face să fiu prieten cu dascălul de care am pomenit. Iar dascălul m-a rugat, zilele trecute, să pun și eu umărul și să-l ajut pe acest copil. Am acceptat cu dragă inimă.
Așa se face că m-am întâlnit cu el și am stat la povești în mai multe rânduri. Mi-a confirmat ceea ce știam din rapoartele poliției. Că în Suceava sunt consumatori de droguri. Ce nu știam este că sunt așa de mulți.
„Peste 100 de elevi la fiecare liceu, mai ales la liceele cu nume”. Elevi cu situație materială bună, „copiii de bani gata”, după cum mi-a spus tânărul nostru, se droghează periodic. „Cu extazy, chetamină, cocaină sau, mai nou, cu white widow, adică semințe de cânepă tratate cu heroină”. Și, ce nu puteam să cred în ruptul capului, „unii folosesc heroină injectabilă. Știți cum e? Prima injecție îți dă un fel de dependență psihică. Cea de a doua, creează deja dependența fizică. Dacă ești băiat deștept, te oprești după a doua injecție. Cu o pastilă de metadonă scapi de dependență. Știu doi băieți de la liceul X (n. a. – mi-a spus numele liceului și numele copiilor) care au avut puterea să ia metadonă, după ce își făcuseră două injecții cu heroină”.
Când eram copil, unul din supremele acte de rebeliune era să fumezi chiștoace în spatele blocului. Astăzi, „știu copiii din clasa a V – a care se droghează. De fapt, nu chiar se droghează. Iau și ei câte o pastilă, o dată la 2 – 3 săptămâni. O fac așa, să se dea mari”.
Mi-a spus tânărul nostru toate prețurile de pe piața drogurilor din Suceava. Mi-a explicat și cum ajung drogurile în Suceava. Dealerii din București, de unde, după cum știm, se dă ora exactă, nu vin în Suceava. Merge câte un „înaintaș” la București, ia „marfa” și apoi se întoarce în Suceava. De obicei, se merge pe comandă, plus o anumită cantitate. Și asta, pentru că există clienții permanenți, dar și clienți noi. „Piața e mare și bogată”.
Mi-a dat tânărul nostru multe amănunte despre această lume a drogurilor din Suceava. Amănunte care mi-au confirmat că nu bate câmpii. Amănunte care m-au convins că sute de elevi, de liceu sau chiar de școală generală, se droghează în fiecare zi în municipiul Suceava.
Nu pot să spun aceste amănunte. Nu pot să dau nici alte indicii (și nu vă închipuiți ce grozăvii am auzit), pentru ca tânărul nostru să nu fie identificat. De cei din „breaslă” (mi-a povestit și ce sume învârt „înaintașii” locali) sau chiar, îmi cer scuze, cei din Poliție.
Acest copil se află într-un moment extrem de delicat. De câteva zile a reînceput o viață normală, iar orice șoc, cît de mic, îl poate afecta, îl poate trimite înapoi în lumea pe care vrea să o uite. Am convenit cu el să scriu. Să scriu despre el, despre poveștile pe care mi le va spune, dar să-i protejez identitatea.
Poate unii vor spune că sunt un mincinos, că inventez. Puțin îmi pasă ce spun despre mine. Pentru că miza este prea mare. Miza este viitorul copiilor noștri. Nu vreau decât ca cei ce citesc și cred cele scrise, mulți sau puțini, să intre în alertă. Să ia măsuri. Ce măsuri? Nu știu. Vă invit pe dvs., dragi cititori, la un dialog, pentru a vedea ce se poate face.
