„Am avut 210 zile de spitalizare. Toate cele șapte luni au fost foarte dificile, nici nu vreau să-mi aduc aminte…Acum, la șapte ani de când am născut, eu fac încă treaba mare pe mine…”, așa își începe povestea dramatică o femeie din Rădăuți, cadru didactic la o unitate de învățământ din municipiu, femeie care în urmă cu șapte ani a fost victima unei greșeli medicale.
Cristina M. a câștigat în instanță, săptămâna trecută, despăgubiri de 200.000 de euro, după ce, în timp ce năștea într-una din sălile de naștere ale Spitalului Județean Suceava, cadrele medicale i-au efectuat defectuos o intervenție care a provocat secționarea sfincterului anal, leziune pentru care victima a necesitat peste 200 de zile de îngrijiri medicale.
Magistrații Judecătoriei Suceava au decis că atât moașa, cât și medicul care au asistat la naștere se fac vinovați de vătămare corporală din culpă. Moașa, Eugenia Răgăzan, în vârstă de 61 de ani, a primit o amendă penală de 20.000 de lei, iar doctorul, ginecologul Dumitru Drăgoi, patru ani de închisoare, interzicerea mai multor drepturi, printre care și cel de a exercita profesia de medic pe o anumită perioadă.
Judecătorii au decis totuși să dispună suspendarea pedepselor celor doi, dându-le un termen de încercare de doi ani și patru luni, în cazul doctorului Drăgoi, respectiv un an în cazul moașei. Instanța a stabilit că în producerea nefericitului eveniment, doctorul are 70% din vină, iar moașa 30%.
„Mi se făcuse și mie bilet de externare, deși nu fusesem anunțată în seara anterioară”
Cristina M. consideră că a fost tratată necorespunzător încă de la momentul când a născut în spitalul sucevean. „Am născut pe 26 iunie 2004, era într-o zi de sâmbătă. Duminică, a doua zi, mă simțeam foarte rău, am anunțat medicul de această situație, și mi s-a spus că după naștere e normal să-mi fie așa. După câteva ore m-am adresat din nou unei asistente, însă am fost pur și simplu ignorată. A doua zi, la vizita de dimineață, am fost luată la rost de doctorița Pacu, care m-a făcut în toate felurile pentru că în timpul nașterii îl mușcasem de mână, din cauza durerilor, pe medicul care mă operase. Ce nu pot înțelege nici acum e faptul că nici unul dintre ei nu și-a pus întrebarea de unde venise reacția mea, de ce avusesem acele dureri…Luni seară au fost anunțate două paciente care urmau să plece a doua zi, însă a doua zi dimineață am avut o surpriză, în sensul că mi se făcuse și mie bilet de externare, deși nu fusesem anunțată în seara anterioară”, spune femeia.
Externată, deși putea muri în orice clipă
După ce a fost externată, starea ei de sănătate s-a agravat continuu, iar după discuția mamei sale cu o asistentă din Rădăuți, când a aflat că este în pericol de moarte, s-a internat din nou la Suceava.
„În cele din urmă am ajuns acasă, la Rădăuți, deși starea mea nu se ameliorase. Mă durea partea stângă a corpului, fusesem apăsată puternic la operație, dar ce era mai rău era faptul că nu mă puteam controla, scăpam materii fecale…Biata mea mamă mă îngrijea permanent, mă spăla, mă muta când într-o cameră când în alta, iar starea mea se agrava, îmi era din ce în ce mai rău…Nu mai puteam să mă ridic în nici un fel din pat, deși urma să-mi scoată firele de la operație, situație anormală. A sosit apoi și momentul când a venit asistenta să-mi scoată firele și atunci am observat, din reacția pe care a avut-o dumneaei, că nu era ceva în regulă. A cerut numărul de telefon al mamei mele și fără să aud eu, i-a spus să mă ducă de urgență la spital pentru că situația era gravă și puteam muri…Inițial nu am reacționat așa cum ar fi trebuit, m-am gândit în primul rând la fetiță, trebuia alăptată permanent, trebuia avut grijă de ea…Asistenta care fusese acasă a sunat-o din nou pe mama după două zile și a întrebat-o dacă mă internase și care mai era starea mea. Când a aflat că eram acasă, i-a reproșat mamei că mă va avea pe conștiință toată viața dacă nu mă duce urgent la spital, pentru că voi muri. Am ajuns la spitalul din Rădăuți, eram deja în stare gravă, condiții în care am fost transferată cu o ambulanță la Suceava. Ajunsă acolo, am fost internată cu «cântec», la început nici nu m-au băgat în seamă, dar în cele din urmă am ajuns într-un salon doar eu și fetița mea. Când am povestit că scăpam materii fecale, m-au urcat pe o masă și mi-au introdus feșe în anus, ca să nu se mai întâmple acest lucru, după care mi-au recomandat să nu mai mănânc două-trei zile ca să nu mai iasă nimic din mine…Toate acestea în condițiile în care eu alăptam fetița care era cu mine…”, a povestit Cristina M.
„Aveam o gaură pe unde îmi vedeam toate intestinele”
Pentru că a considerat că nu este tratată corespunzător și după ce i se sugerase să meargă în altă parte, Cristina M. a decis să se interneze la Iași, însă a reușit acest lucru abia după ce mama ei a vrut să sesizeze o echipă de televiziune care se afla întâmplător în spitalul ieșean, în condițiile în care inițial fusese refuzată.
„Pentru că la Suceava nu se întrezărea nici o îmbunătățire a stării mele de sănătate, familia mea a hotărât să mă ducă la Iași, după ce i se sugerase acest lucru, discret, de către specialiștii de la Suceava. Am ajuns acolo și, după ce am fost consultată de o doctoriță de la Spitalul «Sfântul Spiridon», mi s-a spus că necesit o operație care se face în mod frecvent și la Suceava, deci nu aveam ce căuta acolo. Mai mult, doctorița mi-a explicat că un copil care avea atunci 10 sau 12 zile nu putea să intre în spital. Ajunsesem într-o situație, într-o stare în care nu mai știam cum să procedăm, ambulanța plecase, eram a nimănui în mijlocul spitalului și căutam o ieșire…În acel moment mama a văzut o echipă de la Antena 1 și s-a îndreptat spre ea, să le spună de cazul meu… Se pare că reacția mamei a fost cea mai bună, pentru că imediat am fost internată și mi s-a acordat toată atenția. Am fost operată și vă spun că nu vreau să treacă nici cel mai mare dușman al meu prin ce am trecut eu atunci când mi-am revenit după operație… În partea stângă, jos, aveam o gaură pe unde îmi vedeam toate intestinele, apoi foloseam o pungă pentru necesități…”, a continuat femeia.
„Am scăpat de anus contra naturii, a fost repus pe normal circuitul, însă cu repercusiunile de rigoare”
După internarea de la Iași și după o perioadă de câteva luni deosebit de grele, femeia a fost operată la București.
„Am ajuns la Rădăuți, urmând ca după trei luni să merg din nou la control. Am revenit la Iași în octombrie, m-au consultat și mi-au spus că totul e bine și că urma o nouă operație după o săptămână. M-am întors acasă și am decis să mă vadă și medicul chirurg rădăuțean Corfaru. Doctorul m-a consultat și mi-a spus: «Fătucă, dacă vrei să ai măcar 10-20 la sută șanse să scapi de anus contra naturii, trebuie să lași să treacă măcar cinci –șase luni, nu fă prostia să te operezi acum». L-am ascultat pe medic, însă am mers la București, la un alt control, la Spitalul «Carol Davilla». Acolo mi-au confirmat cele spuse de medicul din Rădăuți, nu puteam fi încă operată, nu se închisese fistula, însă necesitam o altă intervenție chirurgicală pentru refacerea uterului. Au încercat să-mi facă și o altă operație reparatorie pentru musculatura de la anus, însă au reușit într-o foarte mică măsură. Acum, la șapte ani de la naștere, eu fac încă treaba mare pe mine… Ca să revin la acea perioadă, am stat încă o bucată bună de vreme cu pungă, câteva luni, și în ianuarie 2005 am revenit la București, unde am fost din nou operată. Am scăpat de anus contra naturii, a fost repus pe normal circuitul, însă cu repercusiunile de rigoare…După operația din octombrie medicii mi-au spus să nu îndrăznesc să rămân gravidă pentru că risc să-mi pierd uterul. Și de atunci tot am avut probleme…”, a mai arătat mama fetiței care peste trei săptămâni va împlini șapte ani.
Nu există nici o dovadă că operația va reuși
Hotărârea de a-i acționa în instanță pe medic și pe asistentă a venit după ce tânăra a ajuns la Medicina Legală și după ce a considerat că și acolo a fost nedreptățită
„Am decis să ajung în instanță cu problema mea, după ce m-a nemulțumit expertiza Medicinii Legale din Suceava. Vreau să vă spun că mă nemulțumește hotărârea instanței pentru că am solicitat 500 de mii de euro, deși nu știu dacă toți banii din lume mă vor face vreodată sănătoasă. Eu am nevoie de bani pentru a merge la o clinică în străinătate unde să încerce să mă facă bine, deși nu există nici o dovadă că operația va reuși. Vreau să vă spun că în această perioadă dificilă am avut un sprijin deosebit din partea familiei, în special din partea mamei și a soțului meu. La fel, la serviciu, unde am găsit înțelegere din partea colegilor și a conducerii unității unde lucrez. Apoi să nu uit toți prietenii care m-au susținut și m-au ajutat. Faptul că am putut merge la serviciu, că nu s-a ținut cont că am un handicap, m-a ajutat foarte mult…”, a ținut să precizeze Cristina M.
„Fetița nu m-a recunoscut, s-a uitat la mine și a început să plângă”
Absența îndelungată de acasă, în perioada spitalizărilor, a făcut ca relația fiică-mamă să aibă de suferit.
„Între soțul meu și fiica mea este o relație deosebită, pentru că fetița a fost crescută de către el. Simt că ea este mai apropiată de el și cred că este, cumva, normal acest lucru…Îmi aduc aminte că, la un moment dat, când am revenit acasă după o perioadă lungă de spitalizare, m-am apropiat de leagănul fetiței și ea nu m-a recunoscut, s-a uitat la mine și a început să plângă… Nu doresc nimănui să treacă prin ceea ce am trecut eu…”, a mai spus femeia din Rădăuți.
„Nu-mi doresc decât să fiu sănătoasă”
După toate chinurile prin care a trecut, tânăra are o singură mare dorință.
„Nu-mi doresc altceva decât să fiu sănătoasă. Am contactat câteva clinici din Germania, din SUA, aștept niște răspunsuri de acolo, dar aceste operații implică riscuri deosebite”, a încheiat Cristina M.
