Povestea mâinilor frumoase

O istorioară spune că singura preocupare a trei tinere era cum să aibă mâinile frumoase. Ele foloseau cele mai scumpe creme și loțiuni și-și pierdeau vreme și bani cu îngrijirea mâinilor. Într-o zi, au ieșit la plimbare în parc. După puțin mers s-au oprit să se odihnească pe o bancă. Aleea pe care înaintaseră urca pieptiș spre o grădină. Li s-a alăturat o altă fată, cam de vârsta măritișului. Aceasta a ascultat conversația celorlalte fete despre marea preocupare pe care o aveau de a-și păstra mâinile cât mai frumoase și, instinctiv, și-a privit propriile mâini. Erau cam butucănoase, cu bătături din cauza muncii, cu unghiile nu tocmai îngrijite, și nu vopsite și lungi, precum erau ale celor trei adolescente. S-au uitat și acestea la mâinile ei și au râs.
În momentul acela a apărut în fața lor o bătrânică, nu prea elegant îmbrăcată, obosită. Le-a rugat pe fete să urce panta care se așternea înaintea ei, mai ales că avea și o sacoșă destul de grea în mână. Cele trei grații au strâmbat din nas, s-au uitat la mâinile lor și nici nu s-au gândit să se miște din loc. A patra fată însă s-a repezit de îndată, a luat sacoșa bătrânei și a ajutat-o să urce dealul. Când au ajuns sus, fata cu mâinile urâte și bătrânica s-au oprit și dintr-o dată, preschimbată în înger, vârstnica a luat mâinile fetei într-ale sale și i-a spus: „Fata mea, nu fi supărată, cele mai frumoase mâini sunt cele care ajută pe alții!“
Da, frumusețea nu este exterioară; frumusețea e dată de lumina faptelor bune care izvorăsc din inimă, spunea la începutul secolului trecut filosoful libanez Khalil Gibran. Inutilitatea mâinilor frumoase le face adesea să fie urâte. Mâinile care nu știu sau nu vor să gătească, să spele, să coasă, să măture, să lucreze cu sârg pentru a-și câștiga pâinea zilnică nu prea sunt mâini iubite, nici în familii, nici în societate. Să nu uităm un lucru: e de preferat să fii admirat pentru ceea ce faci, nu pentru cum arăți!
(Adaptare de Augustin Păunoiu, după o pildă din volumul „Tâlcuiri noi la texte vechi“, Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală)