Moș Crăciun este bătrân, foarte bătrân… El s-a născut acum multe sute de ani, nimeni nu mai știe când și unde anume.
Cu toate acestea se știe că, ziua lui de naștere era sărbătorită la solstițiul de iarnă, când soarele se face foarte mic, mic de tot, ca mai apoi să se nască din nou. Așa credea lumea mai demult: că Moș Crăciun moare în fiecare iarnă și se naște iar și iar. Și că odată cu el chiar și soarele moare și reînvie, sub forma unui copilaș. Astfel, în fiecare an, în seara de Crăciun, Moșul e bătrân tare, iar la miezul nopții el moare câteva clipe și renaște prin pruncul Iisus Hristos. În același timp, toată lumea reîntinerește, se umple de viață și de bogăție: de aceea Moș Crăciun aduce daruri cu el. La început, când nu erau atâtea jucării pe lume, Moșul aducea dulciuri, mere, nuci, păpușele de lut sau de lemn.
De unde și cum vine Moș Crăciun ?
Casa lui Moș Crăciun, așa cum știe toată lumea, se află la Polul Nord, în ținuturi de zăpadă și de gheață veșnica. Este o țară albă, curată și frumoasă, ca sufletele de copii. Acolo se zice că se află un arbore uriaș, lângă steaua polară, unde se întâlnește cerul cu pământul. În fiecare seară de Ajun, Moș Crăciun pleacă prin lume cu daruri. Demult, tare demult, Moșul călătorea pe un măgar alb. Apoi, aducea daruri la copii călare pe un cal cu aripi de aur, care se hrănea cu spice de grâu adunate încă din timpul verii. Mai târziu, Moș Crăciun era adus de un cerb alb. Astăzi, vine mai mult pe o săniuță trasă de reni care pot zbura pe cer. Câteodată, când se grăbește, vine și cu o motocicletă sau cu o mașină, ba chiar cu un avion. Dar asta doar când este extrem de grăbit. De obicei, Moșul intră pe furiș, după ce copilașii au adormit. Vine pe fereastră sau pe ușă, coboară pe horn și lasă darurile lângă bradul împodobit.
Brăduțul de Crăciun
Primii brăduți de Crăciun au fost împodobiți în Alsacia, acum mai bine de 1000 de ani, cu trandafiri de hârtie colorată, cu dulciuri, cu mere. De 200 de ani încoace, peste tot se împodobesc brazi cu beteală, globuri colorate și dulciuri. Bunicii noștri îi împodobeau cu mere, nuci, forme de aluat și ață colorată. În toată lumea, merele au fost folosite la început în loc de globuri și însemnau tinerețea veșnică, ca și culoarea veșnic verde a bradului. În vârful bradului, se așează de obicei o steluță: este Steaua Polară, din ținuturile de gheață de la Polul Nord, unde locuiește Moș Crăciun.
Orice brăduț are și lumini. Bătrânii spun că lumânările și luminițele din bradul de Crăciun alungă răul din lume, din casă, din suflet.
(sursa: www.moshcraciun.ro)
