Un produs natural, obținut din lapte, după o rețetă de pe vremea bunicilor, le-a adus un succes neașteptat unor suceveni care au trecut de la agonie la extaz, în doar câteva luni. După ce timp de șapte ani au vândut laptele produs la ferma lor din Liteni, la un preț de nimic, marilor producători de lactate, care au tot redus atât cantitățile preluate cât și prețurile, de i-au adus pe culmile disperării, patru frați au decis să vină cu un produs propriu. Așa a apărut, după multe eforturi, „Iaurtul de altădată”.
E doar lapte fermentat, obținut direct de la țâța vacii,așa cum se făcea și acum mii de ani, fără fel de fel de adaosuri, conservanți sau tehnologii minune, care îl fac să reziste luni întregi fără a se strica, ceea ce automat ridică semne de întrebare.
Dar ceea ce îi dă un farmec aparte, dar îi și conservă calitățile naturale, este ambalajul său „inedit” – sticla din sticlă, cum se cumpăra pe vremuri, de la Alimentară, sau frumoase ulcioare de lut, din care se poate bucura de iaurt întreaga familie.
„Nu poți să pui un produs de calitate într-un ambalaj de plastic. Am vrut să fie în sticlă, ca pe vremuri, sau în ulcioare de lut, care se pretează atunci când iei pentru familie. Este și plăcut ochiului, dar mai important, gustul și calitatea produsului altfel se păstrează. În același timp, ca producător, sunt mai vulnerabil, perioada de valabilitate este mult mai scurtă decât produsele cu conservanți, aditivi, dar am mizat pe dorința cumpărătorului de a se bucura de un produs natural, sănătos, chiar de este ceva mai scump”, consideră Cornel Costan, unul dintre cei patru frați care au plecat de la oraș, din Suceava, pentru a face treabă la țară.
Doar că, între timp, comuna în care au decis să investească, Liteni, de unde se trag părinții lor, a fost făcut oraș, la „apelul de seară”. În loc să îi ajute, asta le-a creat numai dezavantaje, după cum recunoaște și primarul localității, Tomiță Onisii, care a încercat să îi ajute, ca și pe alți investitori locali, cu puținele instrumente legale pe care le are la dispoziție – aducerea utilităților și reduceri de taxe și impozite.
„Faptul că Liteni a devenit oraș le-a cam încurcat socotelile. Fiind în zonă urbană nu au avut posibilități să acceseze proiecte europene. De aceea, cu atât mai mult este de admirat faptul că au reușit prin forțe proprii și credite. Mi-aș dori să fie mult mai mulți asemenea investitori. Este foarte greu să intri pe o piață dominată de firme gigant. Suntem alături de ei, să-i ajutăm cu tot ce putem, mai ales că se creează locuri de muncă, generează taxe și impozite care ajută bugetul local, iar produsele lor, de calitate, fac cinste localității noastre”, spune primarul, care povestește că i se umflă pieptul de mândrie când vede în magazine, mai nou chiar și în hipermarketuri, iaurtul lor, produs în Liteni.
Drumul spre succes nu a fost nici ușor, nici drept, ba chiar ciudat de întortocheat. De la afaceri cu lemn, cei patru frați – Daniel, Cornel, Romică și Ionuț, au trecut în 2007 la înființarea unei ferme de animale, pe terenul fostului IAS, ale cărui clădiri, părăginite și distruse, lăsau un gust amar celor ce ajungeau pe acolo.
Acum, clădirea în care se produce iaurtul răcoritor, numai bun pentru o zi călduroasă de vară, lucește albă, într-o întindere de verdeață, presărată cu flori. Într-o laterală, văcuțele, alb cu negru, ori albe cu nuanțe maronii-roșiatice, pasc liniștite, ori se odihnesc pe paie, la umbră, într-un țarc mare, ce delimitează terenul de fotbal.
Ce caută la o fermă de vaci un teren de fotbal, dar și unul de tenis, făcut după cele mai pretențioase standarde? O întrebare la care mi-a răspuns râzând tot primarul localității, mândru de surprizele pe care le descoperă aici cei care ajung în localitate: „Au construit o mini-bază sportivă la fermă pentru că toți au practicat sportul și le place în continuare. Tot ei, cu sprijinul administrației locale, organizează anual o competiție sportivă, „Vasile Pescaru”, dedicată marelui tenismen sucevean, originar de aici, din Liteni. Sportul formează caracterul, îi învață pe oameni să lupte, să câștige dar să și piardă, îi pregătește de viață”.
Revenind la povestea celor patru frați care au cumpărat o jumătate din fostul IAS, au închiriat apoi aproape 70 de hectare de teren de la Agenția Domeniilor Statului și au adus vaci, pe care le-au înmulțit, până au ajuns să aibă aproape 150 de capete, e ciudat să vezi că acum, efectivul de vite este redus la mai puțin de jumătate. Greutățile pe care le-au întâmpinat i-au determinat să reducă numărul vacilor la doar 70, adică mai puțin de jumătate.
„Cantitatea de lapte preluată de procesator a tot scăzut, ca să nu mai spunem că nu se închideau socotelile, cu cât dădeam noi laptele și cât ne costa să-l producem. În 2007 când au deschis ferma, laptele era cumpărat de procesatori, cu 1,5 lei/litru. După 10 ani, în 2017, ni se mai dădea pe lapte 1,1 lei. Atunci am spus că mai bine vindem o parte din animale, ținem mai puține și să facem un produs pe care să-l dăm direct consumatorului. Noi lucrăm singuri terenul, ne producem materia primă vegetală, producem laptele, îl procesăm și îl distribuim – e un circuit închis”, a explicat Daniel Costan, unul dintre cei patru frați, care, cu câțiva angajați, au grijă de fermă, de cele 70 de hectare de teren și de fabrica de lactate.
În Austria au văzut ferme dezvoltate ca afacere locală, cu produse proprii
Atunci au gândit că pot face și ei așa ceva, iar iaurtul, laptele prins, făcut cum știau ei din bătrâni, li s-a părut cea mai bună opțiune.
„Dacă nu am avea materie primă de calitate nu aș avea curaj să stau cu pieptul în față. De aceea nu producem din lapte colectat de la alții, gustul nu mai e același.
Atuul nostru este că noi ținem vacile, producem laptele și produsul final. Dar totul se face cu sacrificii. Nu e ușor să crești o vacă, când sunt mai multe, fiecare e cu problemele ei – una vrea mâncare, alta curat, aia apă, cealaltă e bolnavă, trebuie chemat medicul veterinar, luate tratamente…”, spune și Cornel, care, la fel ca ceilalți frați, lucrează la fermă de la 5.00 dimineața până se lasă întunericul.
Cum intri pe o piață dominată de companii imense și produse ieftine? Simplu!
Probabil cea mai savuroasă parte a poveștii lor e cea a primelor sticle cu lapte scoase la vânzare.
„Prima dată am produs iaurt din 50 de litri de lapte, ne-am suit în mașină și ne-am plimbat din magazin în magazin. Unul dintre frați vindea, ceilalți veneau și le cumpărau. A doua zi deja cereau mai mult, vedea lumea că se cumpără și cereau și alții. Calitatea produsului i-a făcut și pe alții să îl solicite, încât am avut o creștere progresivă. Fiind un produs nou, greu intri pe piață, mai ales că nu avem nici firmă de distribuție, nimic”, a spus Daniel Costan, strategul de marketing al familiei.
„Și pentru noi a fost ceva senzațional. Nu ne așteptam să prindă atât de bine produsul nostru. Ne-a ajutat Dumnezeu să găsim rețeta unui iaurt bun, să ne iasă produsul bine din prima, să găsim și această variantă atractivă de vânzare a lui, cu ambalaje returnabile…”, consideră Romică Costan, a cărui pasiune pentru tenis și sport, în general, este bine cunoscută în Suceava
De la magazine de cartier, în scurt timp au ajuns să vândă produsele la hipermarketul Real, în Șcheia, dar când mergea treaba mai bine, magazinul a fost închis, pentru a fi vândut spațiul unui producător de jucării.
Numai că bunul renume creat prin calitatea produselor a făcut ca la scurt timp după să fie căutați de reprezentanții unui lanț mai mare de hipermarketuri – Carrefour.
Așa se face că de vreo săptămână „Iaurtul de altădată”, produs de firma Danicost, din Liteni, se găsește în magazinele Carrefour din Iași, Suceava și Botoșani, în vitrinele frigorifice din zona produselor tradiționale.
Chiar în timp ce vorbeam, Daniel a fost sunat de o directoare de bancă din București, care, cu o dicție perfectă și o voce de prezentator TV, i-a rugat să le trimită, ei și colegelor sale, 50 de ulcioare cu „Iaurt de altădată”, povestind că a aflat de acesta de la o colegă care a fost în inspecție la Botoșani și a cumpărat de acolo un ulcior și a fost fermecată de gustul său, cel de odinioară, de pe vremea copilăriei.
„Ne-am săturat de produse fără gust și nesănătoase, vă rugăm să trimiteți ulcioarele cu iaurt, plătim noi transportul!”, a fost mesajul final al noului client, din celălalt capăt al țării, care abia aștepta să guste din deliciosul iaurt produs la Suceava.
Agroturismul, o idee de viitor
Planurile fraților Costan nu se opresc la fabricarea iaurtului, care este atât de solicitat, încât deja se pregătesc să crească iar efectivele de văcuțe.
Dar pe lângă asta, vor să facă oamenii să revină la țară, pentru că, deși oficial sunt la oraș, realitatea din jur arată cu totul altceva.
„Vrem să extindem afacerea prin agro-turism, să facem lumea să vină aici, la fermă, cu copiii, să mănânce hrană sănătoasă, să stea în aer curat, să facă mișcare, să vadă animalele. Acolo vom face căbănuțe din lemn, în care să poată sta familiile venite în vizită, cărora să le punem la dispoziție mai multe variante de relaxare și petrecere a timpului liber, de la mâncare gătită pe foc, la proțap, la echitație, avem deja terenul pregătit pentru cai și ponei”, spune entuziast unul dintre frați.
Oameni muncitori, cărora succesul neașteptat nu li s-a urcat la cap, ci i-a determinat să lucreze și mai mult, știind că produsele lor sunt așteptate în zeci de magazine, de oameni care apreciază produsele de calitate, frații Costan, desi sunt de la oraș, au păstrat acel bun-simț al omului de la țară, cu gândul la cele sfinte, care nu uită de unde a plecat.
