Lucrarea murală circulară de sub cupola Planetariului din municipiul Suceava, care prezintă orizontul orașului la începutul anilor ’80 (lucrare despre care scriam că a fost recent restaurată de artista plastică Oana Ruxandra Hrișcă, fiica lui Mircea Hrișcă, pictorul care a executat această panoramă în urmă cu 30 de ani) are un coautor.
„Am realizat zeci de fotografii, apoi le-am așezat în cerc și am decupat părți din ele, ca să obțin o imagine panoramică perfectă”
Este vorba de prof. Dimitrie Olenici, cel care a avut inițiativa realizării acesteiimagini panoramice color a orizontului fizic al orașului Suceava, imagine care să corespundă realității și să rămână, în timp, și ca un document de arhitectură urbană.
Dimitrie Olenici este cel care a propus, în anul 1982, conducerii Muzeului Suceava (respectiv directorului de atunci, Octav Monoranu), realizarea acestei lucrări, idee care, așa cum spune el, „a fost îmbrățișată și pentru care am primit tot sprijinul necesar”.
El ne-a spus „povestea completă a acestei picturi din planetarul sucevean”, pentru care, până la executarea lucrării, s-a efectuat o serioasă muncă de documentare în teren și s-au realizat o mulțime de fotografii.
„Am studiat harta municipiului Suceava – spune prof. Dimitrie Olenici – și mi-am ales un traseu turistic plecând dinspre Planetariu spre stadion, Bulevardul Ana Ipătescu, Curtea Domnească, zona din spatele fostului Comisariat militar, apoi acolo unde se construiește acum catedrala, bulevardul George Enescu, cartodromul… Pe acest traseu am realizat zeci de fotografiide pe cele mai înalte blocuri, din Turnul Lăpușneanu și din turnul Palatului Administrativ. Apoi le-am așezat în cerc și am decupat părți din ele, ca să obțin o imagine panoramică perfectă”.
„Am realizat un dosar care includea clișeele și fotografiile de lucru, precum și aspecte cu Mircea Hrișcă în timpul efectuării lucrării”
Dimitrie Olenici, care era muzeograf coordonator, își amintește că, împreună cu colegul său Mircea V. Hrișcă (1938-2005), angajat pe atunci al muzeului sucevean pe post de grafician (care a primit sarcina de a realiza pictura murală din interiorul Planetariului) au „proiectat negativele la baza cupolei”, creând imaginea circulară pe care apoi Mircea Hrișcă „a transpus-o în culori, redând amănunțit toate detaliile”.
„În final – spune el – am realizat un dosar al lucrării care includea clișeele și fotografiile de lucru, precum și aspecte cu Mircea Hrișcă în timpul efectuării lucrării”.
„Din păcate – povestește cu regret Dimitrie Olenici – în perioada în care eu am lipsit câțiva ani de la Planetariu, persoane iresponsabile au pierdut, au distrus sau au sustras acel dosar. S-a păstrat doar o singură fotografie în care-l putem vedea pe maestru pictând”.
„Nu au existat nici un fel de restricții cu privire la obiectivele reprezentate”
Dimitrie Olenici spune că nu au existat nici un fel de restricții cu privire la reprezentarea obiectivelor în lucrarea murală de sub cupola Planetariului.
Pentru faptul că pe turnurile bisericilor nu au apărut crucile, sau că Biserica Catolică „Sf. Ioan Nepomuk”, din centrul orașului, nu a fost reprezentată există o explicație.
„Lucrarea – precizează el – redă ceea ce vedem spre orizont și nu obiectivele dinspre centrul Sucevei. De aceea faptul că nu apare Biserica Catolică nu trebuie interpretat ca o rea-voință, nu apar nici Universitatea, Magazinul Bucovina, Muzeul, Casa de cultură sau Biserica «Sf. Dumitru»… S-a făcuto singură excepție, a fost redat Palatul Administrativ”.
Referitor la faptul că bisericile nu aveau cruci, Dimitrie Olenici subliniază că „Mănăstirea «Sf. Ioan» și Biserica «Sf. Înviere», care se văd în pictură, apar privite din lateral, iar crucile nu sunt privite din față”. „Ar fi fost o greșeală – spune el – să apară crucile în pictură rotite cu 90 de grade”.
„Sunt mulțumit că împreună, amândoi, am reușit să facem ceva prin care planetariul sucevean este unic în lume”
Dimitrie Olenici ne spune și de ce pictorul Mircea Hrișcă nu a vrut să semneze lucrarea.
„Aavut două motive – subliniază el – primul a fost acela că, în viziunea lui, nu a efectuat o creație artistică. El considera că a colora o schiță realizată cu ajutorul aparatului fotografic este o muncă de meșter. Al doilea motiv este că, fiind un om cu bun-simț, Mircea Hrișcă a considerat că lucrarea nu-i aparține decât parțial”.
„Nici eu, personal – spune Dimitrie Olenici – nu am pretenții de semnătură, deși am avut o oarecare contribuție la această lucrare. Sunt mulțumit însă că împreună, amândoi, am reușit să facem ceva prin care planetariul sucevean este unic în lume. Pe de altă parte, noi am realizat această lucrare ca o sarcină de serviciu, fără pretenție de plată, chiar dacă am lucrat zeci de ore în afara programului, până seara târziu”.
Acum, că într-un colțișor s-ar putea menționa un scurt istoric, este o altă problemă, dar nu văd cum, fiindcă cupola… nu are colțuri!”.
