Pe 1 Ianuarie Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare de Răsărit prăznuiește trei sărbători: Anul Nou, Tăierea împrejur cea după trup a lui Hristos Mîntuitorul și Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadochiei.
Dumnezeu a făcut lumea aceasta primăvara și a terminat-o, cum ați auzit, în șase zile. Nu se știa pe atunci ce-i acela calendar, că nici nu era zidit omul. Sau după ce l-a zidit, omul era deocamdată în rai. După mărturia unor teologi, Adam și Eva au stat în rai numai 7 zile, alții zic că 7 ani, alții 70, iar alții 700 de ani. Toți sînt pentru cifra 7, dar nu se știe exact cît au stat ei în rai. Lui Dumnezeu, cînd a făcut lumea cu cuvîntul, nu I-au trebuit ciocane si hîrlețe și sapă și mistrie ca să o facă. El a zis și s-au făcut. El a poruncit și s-au zidit (Psalm 148, 5). Dar a pus lumii acesteia niște legi veșnice; toate se rotesc în ceasul universului cu o precizie înspăimîntătoare și pentru îngeri, nu numai pentru oameni. Pentru ce? Pentru că este lucrul lui Dumnezeu Atotțiitorul!
Și cînd a făcut Dumnezeu lumea, soarele era la zenit, adică în mijlocul cerului. Dar stihiile lumii făcute de El – pămîntul, planetele și stelele – nu stau nemișcate nici o clipă, ci mereu se mișcă. Toate se mișcă în cerc. Ele veșnic se întorc de unde au plecat! Așa se mișcă stelele, așa soarele și luna și toate planetele și tot ce a făcut Dumnezeu. Tuturor le-a pus lege să se miște, și nu la întîmplare, ci cu mare rînduială, încît s-au uimit și cei mai învățați oameni ai lumii din antichitate și au cunoscut pe Dumnezeu din zidiri, fără să-L cunoască din Scripturi, și au strigat: „Mare ești, Doamne, și minunate sînt lucrurile Tale!”
Cînd s-au făcut primele calendare din epoca străveche, pe timpul lui Nimrod, împăratul ninivitenilor, ei nu se orientau ca noi după calendare cu 12 luni, că nu știau. Ei așteptau mișcarea astrelor cerești, a crugului soarelui sau al lunii, și știau că a trecut un an din crugul soarelui.
– Calendare de umbră, calendare de soare, calendare de nisip, calendarele faraonilor Egiptului
Mai tîrziu s-a mai deșteptat lumea. Așa, vechii haldei, popor mai vechi decît evreii, au fost mari astronomi. Ei au împrumutat mult civilizației egiptenilor, apoi aceștia elinilor și așa mai departe, pînă a ajuns în părțile noastre ale Europei. Aceia au observat și alte mișcări pe cer, nu numai mișcarea soarelui și a lunii, și treptat au început să alcătuiască un fel de calendar pe pămînt, după calendarul cerului sau după calendarul soarelui sau al lunii. Calendarul ceresc, fiind opera lui Dumnezeu, nu rămîne nici o iotă în urmă și nu poate să se clintească, pentru că zice: …poruncă a pus și nu va trece (Psalm 148, 6). El nu poate să rămînă în urmă. Iar calendarele făcute de oameni pînă acum au fost mii și zeci de mii; în fiecare epocă, după mintea oamenilor de atunci. Au fost calendare de umbră, calendare de soare, calendare de nisip, calendarele faraonilor Egiptului și altele.
Au fost o mulțime de calendare la egipteni și la popoare mai vechi ca egiptenii, cum au fost de pildă asirienii. Erau calendare fructifere. Cînd se coceau portocalii, și asta se întîmplă de două ori pe an, socoteau că s-a împlinit un an. A fost calendarul Nilului, care s-a practicat sute de ani, căci Nilul se revărsa periodic, de două ori într-un an. Dar Nilul, din cauza ploilor de la Ecuator, se revărsa uneori mai înainte de două luni, altă dată mai tîrziu, și așa mai departe. Ei știau că atunci cînd s-a făcut orezul sau s-a revărsat Nilul de două ori, este anul nou.
Dar știința n-a fost mulțumită cu calendare din acestea. Și nici nu trebuia să fie sau să se ia după lucruri de acestea care n-au mers regulat. De aceea oamenii au vrut să facă alte calendare, mai bune, ca să se apropie mai mult de calendarul cerului, de calendarul pe care L-a făcut Atotțiitorul Dumnezeu.
– Primii care au început să facă aceste calendare au fost egiptenii
Egiptenii au făcut prima dată calendarul de 12 luni, măcar că luna avea cîte 28-30 de zile, anul avînd numai 354 de zile. Poporul iudeu, care a fost în robia egiptenilor 430 de ani, cînd a ieșit din robia lor, a împrumutat calendarul egiptean, căci altul mai bun nu se găsea în acea vreme, si l-au folosit pe el 1500 de ani, pînă la împăratul Iulius Cezar, cu circa 44 de ani înainte de venirea Mîntuitorului. Dar pînă la acea dată calendarul folosit rămăsese foarte mult în urmă. De aceea romanii, vrînd să-și facă un calendar mai bun, au trimis – pe vremea lui Iulius Cezar – pe învățatul Sosigene în toate părțile lumii să vadă care calendar este mai aproape de calendarul ceresc, care se potrivește mai mult cu calendarul dumnezeiesc.
Și acela, fiind însărcinat de împăratul Iulius Cezar, a cercetat toate calendarele de pe Valea Nilu-lui, din Palestina, de prin Africa și l-a găsit tot pe al evreilor mai aproape, fiindcă era luat de la egipteni. Dar lipseau 11 zile și 6 ceasuri față de mișcările astrelor de pe cer. Deci i-a mai adăugat încă 11 zile și 6 ceasuri.
La început toate popoarele, respectînd tradiția după care începutul lumii a fost în martie, începeau anul de atunci, indiferent ce calendar ar fi avut ele. Așa au socotit și egiptenii și evreii și romanii. Mai apoi romanii au adăugat lunile ianuarie și februarie și au stabilit începutul anului la 1 ianuarie.
– La 1 ianuarie, romanii organizau și cele mai mari festivități
Ei aveau obiceiul ca în ziua de 1 ianuarie să ia impozite de la popor, schimbau pe dregători, plăteau salariile la muncitori, la militari, îi avansau pe unii din aceștia la grade mai mari. Tot la 1 ianuarie aveau și cele mai mari festivități și cu acest prilej făceau mare zarvă de cîntece și jocuri, cum le vedeți pînă acum. Că de la romani și de la păgîni vin obiceiurile acestea de a umbla din poartă în poartă și a fluiera și a cînta și a face cîte și mai cîte, cum le vedeți pînă astăzi. Și așa se fac în această zi petreceri în loc de sfinte slujbe de mulțumire lui Dumnezeu și de cerere a ajutorului Lui. Că nu de la Biserica lui Hristos vin acestea, ci de la popoarele păgîne, căci romanii le-au împrumutat de la egipteni și egiptenii de la asirieni și așa mai departe. Obiceiurile acestea nu sînt creștinești, ci păgînești, fiindcă și noi ne tragem din popoare păgîne, căci și romanii și dacii au fost păgîni.
Din anul de 354 de zile s-a făcut calendarul de 365 de zile. Și la patru ani înmulțind cele 6 ceasuri care treceau în plus în fiecare din acești ani, mai erau 24 de ceasuri, deci mai puneau o zi. Așa s-a născut anul bisect, adică trei ani de cîte 365 de zile, iar al patrulea (bisect), de 366.
Dar lumina credinței lui Iisus Hristos a strălucit la Roma și în Imperiul Roman, la sud de Dunăre, iar de acolo a trecut și la daci, dincoace de Dunăre, mai ales după ce Dacia a fost cucerită de Traian și mulțime de coloniști din Peninsula Balcanică au inundat țara strămoșilor noștri. Și așa a ajuns creștinismul cu lumina credinței dincoace de Dunăre și a început să înflorească aici Biserica lui Hristos.
Dar prin acești coloniști au venit la noi și obiceiurile acestea de la 1 ianuarie. Aceste obiceiuri au trecut de la ei la noi, precum și calendarul de 12 luni. Astfel am ajuns și noi românii să prăznuim ziua de 1 ianuarie, ziua anului nou civil. Vi le-am spus acestea pe scurt, pentru că nu vi le pot arăta acum mai pe larg. Oamenii s-au obișnuit de la început să pună semne cîți ani au trecut de la zidirea lumii. Biblia nu spune aceasta, căci ea nu se ocupă de cronologie. Ea este o carte de morală, de sfințenie, plină de Duhul Sfînt. Prin ea se arată că există Dumnezeu, că El este Creatorul lumii, se arată legile date de El întregului univers, se arată că El pedepsește păcatul și răsplătește virtutea, că cei ai Lui sînt drepți, sfinți, iar ceilalți sînt păcătoși și vor lua plată după faptele lor și osîndă dincolo. De acestea se ocupă Biblia. (www.crestinismortodox.ro)
