La Auditoriumul Joseph Schmidt a avut loc sâmbătă un spectacol-poveste în interpretarea lui Grigore Leșe. Rapsodul din Țara Lăpușului a introdus spectatorii într-o atmosferă inițiatică, de basm, invocând prin povestea și cântecele sale vremuri imemoriale, străvechi în care omul și natura erau într-o legătură indisolubilă.
De asemeni, Grigore Leșe a evocat atmosfera înrobirii prezentă în secolele XVIII și XIX îndeosebi în Ardeal.
Povestea muzicală a debutat cu plasarea acțiunii într-o regiune din Ucraina, „Noua Suliță”, care a aparținut de-a lungul istoriei mai multor imperii. Interpretul a spus că în acea regiune din Bucovina de Nord puteai bea o cafea în Imperiul Otoman, un ceai în Imperiul Țarist și un pahar cu vin în Imperiul Austro-ungar. Motivul veșnicului drum care nu are capăt decât în moarte, acolo unde, vorba maestrului rapsod, „dai mâna cu dorul”, a fost tema principală a poveștii muzicale de sâmbătă seară. Grigore Leșe a familiarizat spectatorii cu legende din perioada precreștină, precum „Legenda florii soarelui”, spusă de mama sa pe când artistul avea șase ani.
Mai departe rapsodul lăpușan a recitat o poezie despre un tânăr chemat la oaste care își deplânge soarta crudă, simțind că va muri în război și care adresează vorbe testament mamei și mândrei sale: „Când porunca m-o chemat, Doamne rău m-am supărat”.
Grigore Leșe a intonat și cântecul „Nistrule, apă vioară”, care rememorează suferințele îndurate de ostașii români în luptele pentru redobândirea Basarabiei, din al Doilea Război Mondial.
„Horile-s de stâmpărare la omul cu supărare”
Grigore Leșe a readus în prim-plan obiceiul uitat de mulți, acela de a hori, adică de a îngâna din voce sau din fluier cântece populare. Maestrul rapsod a precizat că „horile-s de stâmpărare la omul cu supărare”. „De veselie omul nu horește, doar din lipsă, din obidă sau din osteneala bătrâneților”. Motivul suferinței îl explică Grigore Leșe printr-o scurtă poezie, „când am trăit cu codrul, vesel eram ca focul, dar de când sunt cu țara, galben sunt ca ceara”. Suferința celorlalți este motivul pentru care rapsodul lăpușan nu poate fi vesel. „Voi v-ați uitat horile” a fost constatarea lui Grigore Leșe. De aceea a încurajat spectatorii să horească, ceea ce a făcut ca spectacolul său să rămână adânc întipărit în sufletele și memoriile celor prezenți. Nu a lipsit nici celebrul său „Cântec despre Bucovina” care a mobilizat spectatorii. Deoarece ne aflăm în așteptarea Crăciunului, maestrul a intonat o colindă tradițională din Țara Lăpușului, intitulată „Nici o sărbătoare-n lume”, care a fost cântată și la înmormântarea filozofului Constantin Noica, în 1987.
Maestrul Grigore Leșe, aflat pentru a zecea oară în Bucovina, a mărturisit că a pregătit acest spectacol temeinic, deoarece nu putea veni „pe plaiurile lui Ștefan” doar cu câteva cântece.
