Poveste cu olteni

De unde îl credeau mort și îngropat, Mititelu face din ce în ce mai multă gălăgie pe la ușile federației și ligii. Pe aripile scandalului cu priponirea șefului peste arbitri, trage și el nădejde să întoarcă soarta ce-i fuse crudă astă dată. La cauza-i nobilă s-a înhămat ditamai directorul de gazetă, mai bine mai târziu decât deloc. Că lovitura de grație (perversa, cum ar numi-o neopresa!), aia cu dezafilierea Universității Craiova, a constituit un abuz, asta n-ar fi de mirare, că decizii atât de drastice nu întâlnești pe toate drumurile. De destule ori cluburile aflate la ananghie se cer singure afară, pentru a apărea apoi sub altă pălărie. Dar în privința Craiovei e ca anii de pușcărie făcuți pe nedrept, oricâte compensații s-ar acorda, timpul nu ți-i mai întoarce nimeni. O eventuală anulare a deciziei de dezafiliere n-ar fi decât retragerea unui tsunami. Nimic în urmă, ground zero. Spre deosebire de cazul Sion, pentru care deocamdată nu se întrevede soluția de reintegrare în Liga Europa, Științei i s-ar putea oferi un loc în B, cu multe restanțe de disputat. Cu ce jucători? O nouă retrogradare ar pluti în aer. Decizia de dezafiliere a fost de o gravitate maximă, iar cei care au moșit-o, printre care și olteanul Corleone, pur și simplu nu pot reveni asupra ei, fiindcă ar însemna să accepte că au greșit în cel mai groaznic mod, greșeala lor măturând un brand de pe fața pământului. Sau mai curând n-au greșit, au făcut-o intenționat, e mai plauzibil. Sigur, și Mititelu are bubele lui, că doar Craiova nu a fost dezafiliată din postura de campioană, ea retrogradase pe teren. Iar felul în care a fost împachetat de un alt juvete, Pițurcă, numai în lumină favorabilă nu-i pune inteligența. În această bolgie a culpelor, a mai picat încă una, atât de bizară încât n-o poți lua în serios, ar fi întruchiparea absurdului pe pământ, ceva demn de Urmuz, că tot a fost el judecător la începuturi. Fiindcă dinspre justiție vine bomba. Cică acționarea în judecată a FRF de către Mititelu, motivare centrală a dezafilierii, nici n-ar fi existat, totul pornind de la o încurcătură în comunicare, slujbașii ăia cu robe confundându-l pe domnul Piți cu federația!! Păi și, dacă ar fi așa, de ce Mititelu n-a lămurit lucrurile în secunda doi? Că doar putea să țină minte și el atâta lucru, pe cine mai dă în judecată! Asta-i tot ce-a putut încropi după atâtea luni, un grefier care să-și pună cenușă în cap? Muică, suntem neam de șatră… Cum se va termina această poveste? Nici la pușcărie, nici la balamuc. La fotbal.