Poveste autumnală de iubire

Îmi place să-mi reîntîlnesc vechii prieteni. Oh, bucurie a revederii! Cît de frumos te întrupezi tu, din îmbrățișări fierbinți, urmate de scufundări în adîncimi gradate cu alcool!
Zilele trecute, l-am întîlnit pe Eșafodul virginelor. De cînd sunt, nu am auzit poreclă mai potrivită pentru un om potrivit. N-am aflat niciodată ce le spunea el femeilor de le năucea cu driblinguri așa de scurte, dar mi-aș fi dorit să aflu. Cert este că fetele se încolonau cuminți, așteptînd civilizat să le vină rîndul. Și multora le și venea, pentru că cei ce știu să aștepte sunt, de regulă, răsplătiți. Eșafodul culegea jertfele, împărțindu-le în recolte de primăvară, vară, toamnă și iarnă. Dacă ar fi să-i privim aventurile ca pe niște borne kilometrice, am putea presupune că Eșafodul virginelor făcuse înconjurul țării, ba poate că ajunsese chiar pînă la Roma, ca badea Cîrțan. Îl invidiam cu invidie curată, studențească.
L-am reîntîlnit, așadar, după ani și ani. Cîntărindu-l ochiometric, îl găseam cu cinci grade mai sus pe scara strălucirii. O statuie care, printr-o reacție ciudată, n-a pierdut din bronz, ci, din contra, a cîștigat în bronz.
Nițel grizonat, dar atît cît să le zăpăcească și mai tare de cap. La a doua sticlă de busuioacă, a scos din buzunar un careu de fotografii. Știți, firește, acele momente ale revederii; cînd cuvintele trebuie completate cu imagini, fotografiile fiind probe că spunem adevărul, nu baliverne. Spre uluirea mea, în poze, prietenul se arăta acompaniat de niște doamne orientate decisiv spre senectute. Femeile erau mulțumite și priveau spre Eșafodul virginelor ca la un zeu. Eșafodul părea și el satisfăcut de situație.
Am scăpat fotografiile din mînă? Cum era posibil? Eșafodul se postitua? În restaurant, se înstăpînise o muzică de toamnă ce cobora, parcă, temperatura cu cîteva grade. Pe un perete, doi păianjeni își țeseau acrobațiile, răbdători ca niște chelneri. Deodată, mă simțeam cu o mie de ani în plus.
– Bine, dar tu ai fost ce-ai fost, adu-ți aminte cum îți spuneam: Eșafodul virginelor. De ce te vinzi acum unor femei ce-ar putea să-ți fie mame?
– Sunt un simplu sezonier, prietene. Florile fecioriei se scutură și, deseori, ești nevoit să le mături. Acum am dat-o pe flori de toamnă. Astea cînd se scutură, se scutură de tot și măcar ești scutit de măturat.