Motto: ”Copilăria este solul pe care vom umbla toată viața” – Lya Luft
Ele sunt precum pruncii omului: Își părăsesc părinții câtă vreme aceștia sunt încă verzi. Asta, dacă lucrurile se petrec după vechi și firești canoane. Că în ziua de azi multe odrasle rămân agățate de părinți, e altceva și n-are de a face cu povestea mea. Fiindcă eroinele mele nu rămân agățate! Așadar…
Dacă bine se întâmplă totul, atunci părinții lor, totuși, într-un târziu, le mai oferă un vremelnic adăpost, renunțând la haina lor cândva verde, întrucât ploile și frigul se apropie… Și acolo, dedesubt, ele așteaptă: fie primăvara, spre a încolți, fie mâna unui om.
Omul acela am fost eu, fiindcă de nuci e vorba… Iar bucuria căutării și descoperirii lor m-a trimis înapoi cu zeci de ani, când tot așa le căutam prin ”hăbuc”, cum i se zicea în sat stratului de frunze în care, toamna, mă afundam până la genunchi. Căci un lucru e sigur: rareori poți trăi plenar o bucurie curată dacă nu i-ai simțit fiorul în copilărie ori tinerețea cea devreme.
Pipăiam cu piciorul, atent, pășind cu luare-aminte, târându-l imponderabil prin foșnetul lor resemnat și sub tălpi simțeam rostogolirea. Cu mâinile făcute greblă, îndepărtam ocrotitoarea plapumă și nucile, asemenea unor ouă de aur, mi se arătau… Multe, grămezi ori răsfirate… Mai departe: alt pas plutit, altă tatonare, alte rostogoliri și alte ouă de aur…
Acum, am avut însă și ajutoare. Căci, ce-și vor fi spus găinile din ocol: ”Uite un om care scurmă!… E de-al nostru… Dar ce ciudat!… Scurmă cu aripile… Și, deși o face serios, nu găsește decât niște uscături!… Niciun vierme, nimic bun!”
Una dintre ele s-a apropiat și a intrat în vorbă… Tare comunicativă blonda asta!: ”Cooot – melodios rostit – cot-cot-cooot!… Crrr”… I-am răspuns cât m-am priceput eu mai bine, pe limba ei și cred că ceva-ceva am reușit fiindcă paznicul haremului, gelos, m-a certat de îndată, repezindu-se spre mine, gata-gata să-mi sfâșie nădragii cu pintenii și ciocul… I-am explicat ce și cum, ba chiar am desfăcut câteva nuci, spre bucuria uneia dintre dolofanele sale soții: o brunetă. Și s-a liniștit…
A fost bine… Și acum am de uscat recolta, fiindcă dimineața, 7-8 nuci cu miere vor pregăti pașnicele mele aventuri codrene și poveștile. Iar seara, pe lângă cana cu lapte cald, tot ele vor invita visele.
