Poți îndura durerea numai dacă iubești și te rogi

În Vechiul Testament se spune că dragostea este la fel de tare ca moartea, dar Noul Testament ne învață că iubirea de Dumnezeu e mai puternică decât moartea. Așadar, dacă am răbdat rușine pentru Hristos, iar El ne-a dăruit în schimb energia dragostei Sale, atunci suntem în stare să suferim și să trecem prin necazuri fără să le simțim greutatea, necazuri pe care altminteri nu le-am putea înfrunta. Cuvintele Domnului către Sfântul Siluan ‒ „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui” ‒ ne arată limpede că tot cel ce se socotește pe sine vrednic de iad nu mai poate cârti împotriva vreunui cuvânt aspru sau a vreunei boli, fiindcă el deja s-a osândit pe sine la chinurile iadului. Vedeți cum prin suferința de bunăvoie și osândirea de sine ajungem să nu mai luăm în seamă la celelalte necazuri, întrucât noi deja l-am ales pe cel mai aspru dintre ele, singurul pe care îl merităm cu adevărat. Cei care pășesc pe această cale nu numai că nu se lasă răpuși de suferințele acestei vieți, dar uneori primesc chiar harul de a se tămădui de boli incurabile.
Părintele Porfirie a dat următorul sfat unui om care suferea de cancer: „Îngrijește-te ca rugăciunea să-ți fie întotdeauna mai puternică decât durerea bolii”. Acesta a mărturisit că atâta timp cât izbutea să păstreze rugăciunea, mângâierea adusă de aceasta îi adumbrea durerea; dar de îndată ce energia rugăciunii slăbea, durerea devenea de nesuportat.
(Arhimandrit Zaharia Zaharou, Adu-ți aminte de dragostea cea dintâi (Apocalipsa 2, 4-5) – Cele trei perioade ale vieții duhovnicești în teologia Părintelui Sofronie, Editura Doxologia, Iași, 2015, pp. 79-80)