Mă frapează, printre altele, în țările străine pe unde am mai fost, abundența de automobile normale, care circulă pe străzi și pe șosele. Olanda, Franța, Germania sau Cehia abundă de mașini care nu ies – prin marcă, preț sau orice altceva – în evidență. „Suzuki”, „Skoda”, „Ford” și, spre mândria noastră, „Dacia” se învârt fiecare în jurul cifrei de achiziție de 10.000 de euro.
Dacă occidentalul s-ar plimba cu un „Ferrari” sau un „Lamborghini”, de exemplu, singura performanță pe care ar izbuti-o ar fi să îi bată a doua zi fiscul la ușă, pentru a-l întreba de unde are atâția bani. Pentru un om civilizat, mașina a fost inventată ca să-l ajute să își facă treaba, nu pentru a se rupe în figuri. Degeaba prinde ea 300 de kilometri la oră, că oricum nu se poate circula peste viteza legală, care în lumea civilizată chiar e legală.
În România, concepția este la polul opus. O sumedenie de oftaturi smulg uneori automobilele luxoase, nu numai din piepturile fierbinți ale adolescentelor, ci și din piepturile oamenilor în toată firea. Mașina a devenit pentru cei mai mulți inși cu dare de mână o adevărată epidermă, o epidermă de tablă, care împrăștie feromoni de benzină prăjită, mult mai convingători social decât cei emanați de pielea propriu-zisă. Fără să le fie îmbrăcat fizicul cu un autoturism de să stea cioara în coadă, cu greu reușesc astăzi să mai ia cuiva piuitul. Mașina le dă încredere, mașina vorbește, cu torsul ei molcom sau cu ridicările accelerate ale vocii, în numele lor. Fără mașină, nu ar fi în stare să o facă.
În România, parcă mai mult decât prin alte părți, mașina este purtător de cuvânt, ilustrând o atitudine de sărăntoci fără educație, de parveniți care s-au trezit, peste noapte, cu un vagon de lovele descărcat în curte.
Partea proastă e că oricât de bengos ar fi un automobil în România, tot pe aceleași șosele strâmte, chinuite de căruțe și de gropi, circulă. Poți aduce cu tine un „BMW” din Germania, dar nu poți să aduci și autostrada din Germania.
Dar asemenea amănunte par să nu conteze decât pentru cusurgiii de profesie ca mine.
