Pot fi pomenite animalele la sfintele slujbe?

O situație ce poate să pară la prima vedere destul de comică evidențiază o sincopă gravă a laturii religioase manifestate de către unii credincioși ce exagerează în mod conștient sau nu legătura lor cu animalele de companie îndrăgite uneori până la idolatrie.
De la început trebuie subliniat faptul că Biserica nu are și nici nu trebuie să aibă în cadrul ei slujbe speciale sau pomeniri dedicate viețuitoarelor de companie din viața credincioșilor.
Biserica întemeiată prin jertfa omenească a Mântuitorului de pe Golgota a fost rânduită pentru ca oamenii să se învrednicească și să beneficieze de efectele ei, și nu animalele. Aceasta pentru că animalele fac parte din creația lui Dumnezeu, creație ce a fost făcută pentru om. Cartea Facerii oglindește acest lucru în capitolul doi, unde se evidențiază faptul că Adam dăruiește nume viețuitoarelor pentru ca acestea să-i slujească omului, să fie sub stăpânirea sa.
Oricât de mare ar fi atașamentul față de un animal de companie, Biserica nu admite pomenirea acestuia în cadrul slujbelor și mai ales la Sfânta Liturghie. Ca argument, pe lângă faptul că slujbele au fost rânduite pentru oameni, punctul de vedere ortodox despre starea sufletelor animalelor este lămuritor: sufletele lor sunt muritoare, spre deosebire de cele ale oamenilor care le-au primit prin suflare dumnezeiască.
Așadar, nu există nici o rațiune care să alimenteze un astfel de obicei manifestat în special de credincioșii ce își petrec viața foarte aproape de unele animale de companie, pe care le îndrăgesc habotnic. Aceasta nu însemnă că Biserica ignoră ajutorul oferit oamenilor de către unele viețuitoare, dar de aici și până la pomenirea acestora la sfintele slujbe este cale lungă. Omul reprezintă cheia spre care Biserica își centrează slujbele sale și prin care credinciosul primește Harul dumnezeiesc ce se revarsă și în locul unde el își petrece viața. Iată că o împărtășire indirectă, firească, a Harului divin există datorită faptului că omul este legat prin natură de Creație cu tot ceea ce conține ea: vegetație sau animale. Dar de aici și până la sacrilegiul de a avea îndrăzneala ca animalele să fie pomenite la slujbe, credința autentică se pierde, dizolvându-se în nuanțe păgâne ce-l depărtează pe credincios de la credința în Hristos, Cel ce S-a făcut om pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire. (drd. Grigore MEȘTEROAIE)