Postul, după învățătura Bisericii Ortodoxe, este o înfrânare de la anumite mâncăruri, pe o anumită perioadă, în vederea creșterii duhovnicești, adică în vederea educării voinței în acord cu voia lui Dumnezeu și, mai ales, în vederea strunirii trupului de la pornirile sale pătimașe. Această înfrânare este nu doar o interdicție la anumite alimente sau doar un regim alimentar, ci este și o poruncă dumnezeiască cu un bogat conținut teologic, poruncă ce ne ajută să creștem spiritual. Postul trupesc trebuie dublat – altfel nu are nici o valoare religioasă – cu exercițiul virtuților: cu milostenia, cu rugăciunea, fie singur în camera ta de taină, fie în biserică și cu mărturisirea păcatelor. Aici, iată, ajungem la o altă utilitate a postului și anume: el premerge spovedaniei, acest dialog intim al tău cu preotul duhovnic, când îți deschizi sufletul în fața lui Hristos, recunoscându-te supus greșelii și cerând puterea de a te îndrepta.
Totodată, înfrânarea de la mâncare și de la răutăți arată că și trupul este menit sfințirii, alături de suflet: „Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu?… Slăviți pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Cor. VI, 19-20). Prin urmare, postul este și o formă de cinstire, de jertfă adusă lui Dumnezeu. Nu postim, însă, pentru a-L forța pe Dumnezeu să ne facă toate hatârurile – de multe ori, bunuri sau situații trecătoare – așa cum fac mulți creștini „evlavioși”: pentru dușmani, pentru vrăji, pentru câștig la bani. De asemenea, nu trebuie, atunci când postim, să și arătăm acest lucru. Foarte frumos spune Mântuitorul în predica de pe munte: „Când postiți nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc… Tu însă când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns și Tatăl tău care vede în ascuns, își va răsplăti ție” (Matei VI, 16-18).
Milostenia din timpul postului
Am văzut că postul, prin această înfrânare de la anumite mâncăruri și prin deschiderea spre săvârșirea faptelor bune, reprezintă o „aerisire” spirituală, o curățire sufletească și trupească. Postul nu-l ținem numai pentru noi, ci ne deschidem și comuniunii cu ceilalți. Vedeți ce clar spune prorocul Isaia: „Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine… Atunci vei striga și Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă!” (Isaia LVIII, 7-9).
Valoarea medicală a postului
Postul are și o valoare medicală și biologică, în sensul curativ. Dar, postul propriu-zis, așa cum este el văzut în Ortodoxie, nu este același lucru cu acest regim dietetic sau vegetarian care astăzi este la modă. Postul, la noi, la ortodocși, este o redescoperire a înfrânării de la răutăți și săvârșirii faptelor bune. Toate – pentru Dumnezeu și cel de alături. (www.bisericaortodoxa.ro)


