Postul Sfintelor Paști

Postul Sfintelor Paști: 3 martie – 19 aprilie. Paștele este prăznuit pe 20 aprilie. Paștele este sărbătoarea Învierii Domnului. Modul de calculare a datei Sfintelor Paști s-a stabilit la primul sinod ecumenic, ținut în anul 325 la Niceea.
Sărbătoarea Paștelui este momentul în care prăznuim “omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți veșnice și săltând îl lăudăm pe Mântuitorul, pe cel unul binecuvântat și preamărit, Dumnezeul părinților noștri”. Ca acest lucru să se întâmple cu adevărat și în noi este nevoie ca să zicem “fraților și celor ce ne urăsc pe noi și să iertăm toate pentru Înviere și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”, scrie ziarulunirea.ro.
Postul și rolul lui în viața credincioșilor
Precum bine se știe, postul este reținerea totală sau parțială de la anumite alimente și băuturi, pe un timp mai lung sau mai scurt, în scop religios-moral. Aceasta reținere de la mâncări și băuturi trebuie însă însoțită și de reținerea de la gânduri, pofte, patimi și fapte rele, ceea ce înseamnă că postul trupesc trebuie să fie însoțit de post sufletesc. Postul este de origine și instituire divină, de aceea îl găsim practicat din vremuri străvechi, întâlnindu-l aproape în toate religiile și la toate popoarele.
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica, ține să sublinieze că postul nu este o „cură de slăbire”, ci una a împăcării cu apropiații, a rugăciunii și faptelor bune, după cum spunea și părintele Ilie Cleopa.
În acest an, Paștele ortodocșilor este în aceeași zi cu cel al catolicilor, la fel cum s-a întâmplat în 2010 și 2011. La fel se va întâmpla în 2017, la 16 aprilie, și în 2025, la 20 aprilie. Altfel, diferența dintre Paștele catolic și cel ortodox poate varia de la o săptămână la cinci săptămâni, cum s-a întâmplat în 2008.
Postul nu este o înfometare, ci este o schimbare a hranei dând prioritate hranei duhovnicești față de hrana materială
„Este vorba de o postire a întregii ființe, nu numai materială ci și spirituală. Aceasta înseamnă o transformare a noastră din oameni care sunt obișnuiți cu un mod de viață păcătos, în oameni care prin înfrânare, rugăciune, milostenie, pocăință, dobândesc gândirea lui Hristos, folosind gândurile, cuvintele și faptele ca manifestări ale prezenței iubirii milostive și smerite a lui Hristos în viața noastră. Postul nu este o înfometare, ci este o schimbare a hranei dând prioritate hranei duhovnicești față de hrana materială. Postul care nu este însoțit de rugăciune nu este o lucrare duhovnicească, ci doar un exercițiu de a cultiva estetic corpul sau din punct de vedere igienic și medical. De ce? Pentru că rugăciunea este hrana principală a postitorului. Cine se înfrânează de la cele materiale trebuie să sporească rugăciunea și să intensifice hrana spirituală prin citirea Sfintelor Scripturi, prin spovedanie și împărtășanie mai deasă și prin săvârșirea faptelor de milostenie în mod mai intens”, a spus astăzi, la Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, potrivit site-ului Patriarhiei Române.
La capitolul tradiții și obiceiuri, încă se mai păstrează ritualul ca, înainte de Postul Paștelui, toate rufele să fie spălate, iar vasele trebuie să fie opărite. Tot în această perioadă se spune că nu este bine să se facă nunți. În a cincea săptămână de post, încep Deniile, dată la care începe curățenia de primăvară.
Cel mai aspru dintre cele patru
Durata de 40 de zile a Postului Paștilor se întemeiază pe o tradiție vechi-testamentară: potopul, care trebuia să spele Pământul de păcate, a ținut 40 de zile și 40 de nopți; 40 de ani au mâncat evreii mană în pustie, înainte de a ajunge în pământul făgăduinței; Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea; ninivitenii au postit 40 de zile pentru a se pocăi; Iisus a postit în munte 40 de zile și 40 de nopți înainte de începerea activității publice.
Postul Paștilor este nu doar mai lung și mai important, ci și cel mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.
În general, în vechime, postul era mult mai aspru decât în prezent. Toate zilele erau de ajunare, adică abținere completă de la orice mâncare și băutură până în ceasul al nouălea din zi, spre seară. Exceptate de ajunare erau doar zilele de sâmbătă și duminică.
Cum se postește?
Conform tradiției stabilite cu timpul în Biserică, în cursul Postului Mare se postește astfel: în primele două zile (luni și marți din săptămâna I) se recomandă, pentru cei ce pot să țină, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare până spre seară, când se poate mânca puțină pâine și bea apă; la fel în primele trei zile (luni, marți și miercuri) și ultimele două zile (vinerea și sâmbăta) din Săptămâna Patimilor. Miercuri se ajunează până seara (odinioară, până după săvârșirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite), când se mănâncă pâine și legume fierte fără untdelemn. În tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână (luni-vineri inclusiv), se mănâncă uscat o singură dată pe zi (seara), iar sâmbăta și duminica, de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn și puțin vin. Se dezleagă, de asemenea, la vin și untdelemn (în orice zi a săptămânii ar cădea), de sărbătorile Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie), Sfinții 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, înainte și după serbarea Buneivestiri (24 și 26 martie), precum și în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie), iar după unii și în Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (25 martie) și în Duminica Floriilor, se dezleagă și la pește (când însă Bunavestire cade în primele patru zile din Săptămâna Patimilor, se dezleagă numai la untdelemn și vin, iar când cade în vinerea sau sâmbăta acestei săptămâni, se dezleagă numai la vin).
(sursa: www.realitatea.net)