Postul – o școală duhovnicească

1. CUM E BINE?
Să cerem Domnului iertare și întărire pentru a avea un post ușor și binecuvântat, ca la sfârșit să ne putem primi cununa luminii Învierii lui Hristos.
Postul, în contextul credinței noastre creștine, își are sorgintea în Rai, într-o poruncă a lui Dumnezeu. Întrucât nu a postit, omul a fost izgonit din Rai, așa cum spune Sfântul Vasile cel Mare. Postul este o faptă de virtute, un exercițiu de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință, un mijloc de mântuire, așa cum ne spune Sfântul Simeon al Tesalonicului. Astăzi, pentru unii creștini, Postul se rezumă doar la a nu consuma anumite alimente. Și aceasta este o parte ca atare a Postului, dar Dumnezeu pune mai mare accent pe trăirile lăuntrice și pe faptele noastre exterioare.
2. DE SUFLET. Postul, într-adevăr, este o faptă într-un context dat în Biserica noastră. Însă este oare postul delimitat numai de o anumită perioadă: înainte de Sfintele Paști, înainte de Nașterea Mântuitorului, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel sau Postul Adormirii Maicii Domnului? Nu trebuie să înțelegem Postul cantonat pe o anumită perioadă. Aceste momente de pregătire de post, care sunt înaintea acestor mari praznice, fac parte din pedagogia bisericească și divină de a te pregăti de o întâlnire cu Hristos cel care a pătimit, a murit și a înviat, cu un eveniment deosebit din viața Maicii Domnului sau a Sfinților Apostoli sau al Nașterii Mântuitorului. Toate aceste posturi marcate pe o perioadă de pregătire a anumitor praznice, nu sunt altceva decât niște cursuri, lecții, trăiri duhovnicești de pregătire la întâlnirea cu Dumnezeu. Asta nu înseamnă că, după ce am absolvit, așa cum am putut fiecare dintre noi, aceste cursuri duhovnicești, a venit praznicul și de a doua zi începem toate căderile și decăderile sufletești și trupești. Acest Post ne urcă pe o treaptă și asta presupune să nu ne mai întoarcem înapoi.
3. DE TRUP. Acum, din nefericire sau din fericire, vedem că de postul sub aspectul alimentar, al hranei, nu se ocupă numai Biserica. Nu există publicație care să nu aibă un colț unde să nu scrie oamenilor cum să se hrănească și parcă vedem astăzi că modul acesta de hrană nutriționist se apropie tot mai mult de cel al Sfintei Scripturi, adică să lăsăm carnea și alte produse și să ne îndreptăm spre o hrană așa cum a lăsat-o Dumnezeu. Biserica ar trebui tot mai mult să întărească partea aceasta de propovăduire a aspectului spiritual al postului.
4. DEZLEGĂRI. Postul, printre altele, are și dimensiunea aceasta a înfrânării. Sunt oameni care mărturisesc că au postit, dar că au adăugat trupului lor în timpul postului câteva kilograme. Postul înseamnă înfrânare de la excese alimentare, înfrânarea limbii, înfrânarea minții, a poftelor trupești. Există o limită normală de trăire.
Biserica nu spune să-i ducem pe credincioși într-o stare de subnutriție. Există o normalitate în toate. Sunt oameni care vor să țină post, dar din motive medicale nu pot. Și aici s-au gândit Sfinții Părinți. Se știe clar că, până la șapte ani, copiii sunt scutiți de post. Cum fiecare dintre noi are un medic de familie, tot așa fiecare credincios trebuie să aibă un duhovnic. Tot Sfinții Părinți spun în ce situații se acordă dezlegări pentru anumite afecțiuni, boli. Sunt situații știute, percepute de biserică la care s-a dat rezolvare.
5. ZILE IMPORTANTE. În perioada postului nu putem spune că este o zi mai importantă decât celelalte. Însă, în ceea ce privește postul și activitatea duhovnicească, se știe că miercurea și vinerea se săvârșesc la marile catedrale și la multe din bisericile noastre, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite și, în perioada aceasta, cei mai mulți credincioși se împărtășesc. Toate slujbele din timpul postului stau sub semnul pocăinței, al recunoașterii noastre în fața lui Dumnezeu că am greșit și îi cerem iertare. Un element cu totul deosebit este Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, care se săvârșește în prima săptămână din post și în săptămâna a V-a. Este un imn închinat pocăinței. De fapt, toate slujbele din Postul Sfintelor Paști stau sub semnul pocăinței. Sub acest semn ar trebui să stea toată viața noastră. În Post nu se fac aniversări, nunți sau botezuri, pentru a putea ca omul, în această perioadă, mai mult ca oricând în timpul anului, să se poată pregăti mai bine pentru spovedanie, pentru împărtășanie. Trebuie să lăsăm această perioadă să fie cât mai duhovnicească, mai senină.
6. SFATURI. Postul negru este când întreaga zi nu se consumă alimente. Se ține în Vinerea Patimilor sau în primele zile din Săptămâna Patimilor, când unii credincioși, mai ales cei din mănăstiri, nu mănâncă toată ziua și stau retrași în rugăciune, dar nu este obligatoriu pentru toată lumea. Aceste ajunări se fac cu binecuvântarea duhovnicului. Toți trebuie să ne cerem iertare și întărire de la Dumnezeu pentru a avea un post ușor și binecuvântat de Dumnezeu, ca la sfârșitul acestei școli duhovnicești să ne putem primi cununa luminii Învierii lui Hristos. (Articol realizat cu sprijinul Prea Sfințitului Ioan Selejean – www.jurnalul.ro )