Astăzi începe Postul Paștilor (18 martie – 4 mai). Postul Paștilor este numit în rânduielile tipiconale Sfântul și Marele Post, nu doar datorită faptului că este cel mai lung dintre posturile de peste an, ci, mai ales, pentru că este o perioadă de sfințire pentru toți creștinii. Rânduielile liturgice din Postul Mare ne arată că el are două părți: primele 40 de zile, denumite Postul păresimilor (păresimi vine de la termenul latin quadragessima – patruzeci), adică primele 6 săptămâni, ce se încheie cu sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, și Săptămâna Sfintelor Pătimiri, ce începe în seara de Florii și se încheie în Sfânta și Marea Sâmbătă. Această alcătuire a Postului Mare arată că, de fapt, primele 40 de zile sunt rânduite pentru curățirea și sfințirea noastră, iar, în această stare de limpezire și curăție, având sufletul înviat din moartea păcatului, pătrundem în Săptămâna Patimilor pentru a simți jertfa Crucii și apoi bucuria Învierii.
Așadar, scopul postirii este sfințirea noastră și a vieții noastre. Postirea înseamnă înfrânarea sau abținerea de la alimentele de origine animală cu scopul de a ajunge la abținerea de la săvârșirea păcatelor. De aceea, postul nu este doar un regim alimentar sau o dietă. Acestea sunt efectele lui asupra trupului nostru care se curăță sau se detoxifică și el. Țelul postirii este acela ca, deprinzându-ne să spunem nu alimentelor care ne plac și ne îndulcesc, să reușim să spunem un nu hotărât și păcatelor, despre care noi inițial credem că ne aduc plăcere, dar la urmă se dovedesc aducătoare de multă durere și suferință pe toate planurile vieții. Postul transferă atenția noastră de le cele lumești spre cele cerești, pentru că, obișnuindu-ne să ne înfrânăm, nu mai acordăm o atenție atât de mare trupului și atunci începem să simțim pulsul vieții spirituale. Deci prin postire se inversează prioritățile și se așază în ordinea firească: mai întâi viața duhovnicească și apoi cea biologică. La slujba Sfântului Botez, spre final, este o frumoasă rugăciune, care spune că Dumnezeu l-a creat pe om „cu suflet cugetător și trup bine alcătuit, ca trupul să slujească sufletului” și nu invers. Astăzi, din păcate, am ajuns ca sufletul să fie robit trupului până la ne-simțire, adică până la neputința de a mai simți lucrările sufletești. Ordinea firească este ca trupul să fie supus sufletului, slujindu-i spre mântuire. De aceea, rostul postului este să-l readucă pe om la această armonie ontologică, distrusă prin exagerarea nevoilor trupului pentru asigurarea confortului.
Post trupesc, post sufletesc, rugăciune, spovedanie
Cu această credință creștinul trebuie să intre în Postul Mare și, îmbinând postirea trupească și cea sufletească – de păcate, ajutându-se de rugăciune și Spovedanie, să reușească să-și schimbe viața, să se îndrepte, întorcându-se de la starea de păcat la cea de har, din adâncul răutății zilnice la înaltul virtuții. Astfel îndreptat, să pășească apoi cu evlavie spre primirea Sfintei Împărtășanii, adică a Trupului și a Sângelui Domnului Iisus Hristos.
Deci postul ne ajută să ne rupem de ritmul zgomotos și alert al vieții noastre cotidiene și să pătrundem în armonia unei vieți duhovnicești aducătoare de liniște și pace, binecuvântată de prezența sfințitoare a Domnului. Cu alte cuvinte, este o șansă pentru mântuirea noastră, dar și o oază de sfințenie în deșertul lumii.
(sursa: Ziarul Lumina)
