Postul Sfintei Marii sau Postul Sântămariei a fost rânduit să fie ținut în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, care, înainte de Adormirea sa, a petrecut în neîncetată rugăciune și post. Timp de două săptămâni, până pe 14 august inclusiv, ne înfrânăm trebuințele biologice, curățindu-ne la trup și suflet. Ne aducem aminte de virtuțile Fecioarei încercând să ne apropiem de ele prin propriul comportament.
Mi-e foarte greu să mă gândesc la Adormirea Măicuței Domnului, însă acest post ne învață să o cinstim mai mult, să o iubim, să o apreciem… ne învață să fim ca ea. De ce o numim Poarta Cerului? Numai cei ce o cunosc și o recunosc pe Fecioara Maria ca Poartă a Cerului vor intra în Împărăția Cerului. Tot pe ea o numim și Casa lui Dumnezeu pentru că în ea a sălășluit Dumnezeu spre mântuirea sufletelor noastre. Postul Adormirii Maicii Domnului are un rol foarte important pe drumul nostru.
Atunci când suntem slabi, lipsiți de iubirea celor din jur, triști sau prigoniți Maica Domnului vede osteneala noastră, vede smerenia, vede postul și rugăciunea ce o facem și vine imediat în ajutorul nostru.
Sfânta Fecioară Maria nu este o femeie de rând, ci este mai presus de toate femeile, este o fecioară aleasă mai înainte ca să fie Maica lui Dumnezeu, plină de Duh Sfânt și de Har și binecuvântată între femei mai mult decât toate femeile. Nu este vorba aici de o femeie pe care moartea ar fi răpit-o ca pedeapsă pentru păcatele sale, căci ea nu s-a pătat în toată viața sa, ci e vorba de o fecioară al cărei trup n-a fost supus putreziciunii în mormânt, ci a ieșit îndată ca să se înalțe la cer împreună cu sufletul, la slava lui Dumnezeu și a Fiului Său.
Maica Domnului este o femeie mai presus de oameni și de îngeri, iar mai presus de ea nu este decât Dumnezeu-Tatăl, Sfântul Duh și Iisus Hristos, Fiul ei după trup. Ea este scara prin care s-a legat pământul cu cerul și pe această scară s-a coborât Dumnezeu Iisus Hristos întrupându-se în pântecele fecioarei.
Maica Domnului este cu totul deosebită. Deși îmi doresc s-o descriu în mai multe cuvinte, nu reușesc. Nu ne putem imagina bunătatea fecioarei, curăția, milostivirea și blândețea sa. Sfânta Fecioară Maria a fost înălțată, de Fiul său, de pe pământ la ceruri cu trupul și cu sufletul;
ea este maica noastră în primejdii, necazuri, este mângâietoarea noastră în suferințe.
Însă tot ea este Ușa Luminii și a Bucuriei, cea care ne luminează și ne bucură de fiecare dată când îi cerem ajutorul. Sunt foarte mulți tineri care încă nu au cunoscut-o cu adevărat, și nu au cunoscut ceea ce înseamnă Postul. Probabil cu toții știm că trebuie să ne abținem de la anumite alimente, dar de ce să nu ne abținem și de la păcate? Maica Domnului se mâhnește pentru că știe ce-i așteaptă pe cei nelegiuiți.
Ea vede de acolo, de pe tronul slavei sale, pe oamenii lepădați și condamnați la temnițele iadului pe vecii vecilor, pentru aceste nelegiuiri și păcate strigătoare la cer. Să ne lepădăm de păcate, să ne spovedim și să ne împărtășim cu scumpul Sânge și trupul Domnului Iisus Hristos. Să pornim cu pași repezi spre bunătatea Măicuței Domnului. Să căutăm bucuria, curăția și smerenia ei. Să împreunăm mâinile cu toții în locașul lui Dumnezeu cel sfânt și să cerem sprijinul și apărarea pașilor noștri, sub povățuirea și acoperământul Preacuratei Fecioare Maria, slăvind-o și cinstind-o prin post și rugăciune.
(Georgiana I. sursa: www.ortodoxiatinerilor.ro)