Postul în familie aduce mari realizări

Pentru a trăi viața în mod normal, fără abuzuri, fără ignorarea și încălcarea drepturilor membrilor societății, omenirii i s-au impus tot timpul anumite legi morale, religioase, pentru disciplinare. În creștinism, pentru disciplinarea noastră sufletească și trupească, avem lăsat de către Sfinții Părinți legea postului trupesc și sufletesc. Există cele patru posturi mari de peste an, cât și zilele de miercuri și de vineri. În aceste zile nu trebuie să mâncăm lapte, brânză, carne, ouă, pentru terapia trupească, ce la rândul ei produce terapia sufletească, adică înfrânarea de la toate poftele păcătoase ce le putem face cu cele cinci simțuri ale noastre.
Postul mai are și un caracter de jertfă pe care noi oamenii o aducem lui Dumnezeu. Adică în momentul în care ne înfrânăm depunem un efort conștient prin care noi oferim lui Dumnezeu ființa noastră întreagă, trupul și sufletul.
Când nu ne înfrânăm și nu păstrăm aceste reguli minime, cădem în stadiul animalității iraționale. Acei oameni care nu postesc nici măcar miercurea și vinerea niciodată nu pot simți prezența lui Dumnezeu, nu pot să aibă bucurii duhovnicești în viață, nu pot să aibă ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne ajută în viață când Îi cerem ajutorul, dar numai dacă reușim să facem cât de cât un efort, pe măsura puterilor noastre omenești.
Postul în familie aduce cele mai mari realizări: alungă ispitele, dă înțelegere și dragoste între soți, izbăvește de dușmani, dă înțelepciune și luminare de minte celor care studiază, îndepărtează vrăjitoriile și toate duhurile satanei necurate din casă, izbăvește de patimi și boli, curăță păcatele și ne dă mântuire. A ține miercurea și vinerea post în casă este o regulă minimă creștină. Dacă nu o ținem pe aceasta, niciodată nu putem ajunge la lucruri mari duhovnicești sau la o simțire creștină matură.
(Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei pe înțelesul tuturor, Mănăstirea Lainici, Gorj, 1998, Editura Albedo, pp. 64-65)