Postul în alte religii (II)

Între „calea de mijloc” și asceză. Perspectiva budistă asupra postului alimentar poartă amprenta „căii de mijloc” promovate de Buddha, neocupând un rol esențial în procesul iluminării. Cu toate acestea, există și în budism practica postului, atât în cazul monahilor, cât și al laicilor, dar care diferă de la o școală budistă la alta; în timp ce unii credincioși, în numele principiului non-violenței, sunt vegetarieni, alții consumă carne fără să vadă în aceasta o încălcare a ahimsei. Dacă unii laici nu postesc niciodată, alții recunosc valoarea și importanța postului, postind două, șase sau mai multe zile pe lună. Tot la fel, deși unii călugări nu postesc niciodată, alții se angajează într-un post foarte riguros. Astfel, aceștia încep cu o pregătire prealabilă de trei zile, în care mănâncă numai pâine uscată, pentru a-și pregăti stomacul pentru următoarele 18 zile de post, perioadă în care nu mănâncă nimic și beau doar mici cantități de apă. Dacă acest post s-a dovedit benefic pentru evoluția spirituală a călugărului, este repetat, totodată crescându-i și perioada la 36 și, uneori, la 72 de zile. Trebuie reținut că întotdeauna acest post atât de drastic și îndelungat se ține sub supravegherea și îndrumarea unui maestru sau călugăr superior, care îl poate opri în orice moment. Atât în cazul laicilor, cât și al monahilor budiști, se consideră că postul, deși nu este indispensabil iluminării, duce la purificarea și disciplinarea trupului și a gândurilor. Sinucidere prin înfometare în jainism
O practică asemănătoare celei a monahilor budiști este prezentă și într-o altă religie din spațiul indian, anume în jainism. Cu o doctrină a non-violenței dusă la extrem, toți credincioșii jainiști sunt vegetarieni; de aceea, pentru aceștia, postul înseamnă abținerea de la orice fel de alimente, nu doar de la cele de origine animală. De fapt, mai ales în ceea ce îi privește pe călugări, întreaga lor viață este dedicată mortificării trupului, postul total constituind un mijloc predilect în acest sens. Dacă unii dintre călugări se abțin de la consumul alimentelor de orice fel pentru o zi, alții pentru două, iar alții pentru șapte sau cincisprezece zile, laicii încercând pe cât posibil să-i imite, unii monahi își asumă un fel de vot al postului permanent, echivalent cu sinuciderea prin înfometare lentă. În prezent, în India, anual, peste 200 de călugări jainiști își provoacă moartea prin refuzul de a consuma orice fel de alimente. Considerat cel mai merituos mod de a muri, cei care se angajează pe această cale se bucură întotdeauna de toată admirația și, după moarte, de venerație din partea comunității jainiste.
Putem observa că, deși uneori admirabil prin eforturile de voință și disciplinare a trupului pe care le presupune, postul practicat în aceste religii se prezintă fie ca un scop în sine, fie ca un parcurs lipsit de finalitate. Dimpotrivă, postul, așa cum e acesta prezent în Biserică, este un parcurs duhovnicesc de purificare sufletească și trupească ce-și are finalitatea în întâlnirea cu Hristos prin Taina Euharistiei.
Postul-jertfă al soției hinduse pentru soțul său
Ținut cu prilejul sărbătorii anuale Karwa Chauth, în hinduism există un tip de post pe care l-am putea numi „postul altruist”. Având la origine o legendă care spune că rugăciunea soției credincioase este mai puternică chiar decât zeul morții, Yama, acest post total este ținut de către soții pentru ca zeii să îi ocrotească și să le dăruiască soților lor viață îndelungată, fericire și bunăstare. Postul Karwa Chauth începe seara, după apariția lunii, și durează până în seara următoare, timp în care soția poartă haine de sărbătoare, își pune bijuteriile cele mai frumoase și își pictează mâinile și picioarele cu henna. După răsăritul lunii, la încheierea postului, are loc un ritual în care, după rugăciunile dedicate astrului nopții, soția primește prima îmbucătură de mâncare și gură de apă din mâna soțului. Karwa Chauth reprezintă unul din modurile prin care soția, suferind pentru soțul său, își arată iubirea și devoțiunea pentru acesta. În același spirit al sacrificiului de sine pentru cei dragi, în hinduism este practicat și postul mamei pentru fiu și cel al tinerelor fete pentru frații mai mari.
Compensarea postului Ramadan
Deși cu caracter obligatoriu pentru toți musulmanii, există și prescripții care reglementează situațiile în care postul Ramadan nu este ținut. Astfel, pentru cei care în mod deliberat neglijează postul, există posibilitatea de compensare: un post de două luni și o taxă care să ajungă pentru hrana a șaizeci de săraci, compensare care trebuie îndeplinită până la următoarea lună Ramadan. Pentru cei care au întrerupt postul din motive independente de voința lor, respectiv femeile care au născut, bolnavii aflați în stare gravă sau cei care sunt în călătorie, se compensează numai perioada cât nu s-a postit, iar bătrânii și bolnavii incurabili nu au obligația de a posti, însă, în măsura în care au cu ce, trebuie, în schimb, să facă milostenie.
(Iulian DAMIAN, www.ziarulumina.ro)