Postul, foame după Dumnezeu

Ne aflăm la începutul primăverii calendaristice și a celei duhovnicești, vremea înnoirii spirituale, Sfântul și Marele Post al Paștilor. Din păcate, societatea contemporană tributară mentalității consumiste se căznește să transforme și această perioadă liturgică din an, atât de importantă pentru viața noastră spirituală, într-un „produs“.
Deja în mass-media au apărut informații lapidare de genul „creștinii ortodocși au intrat în Postul Mare“. Unele publicații care trăiesc în bejenie față de valorile Ortodoxiei mai tot timpul anului, acum tipăresc cu o suspicioasă bunăvoință sfaturi despre post și rețete de post, tradiții pentru spor și sănătate. Hipermarketurile cu bănuielnică mărinimie expun în rafturi oferta generoasă pentru credincioșii postitori; pateu de post, salam de post, cașcaval de post și multe alte alimente care, chipurile, sunt menite să ușureze „povara ascezei“ bunului creștin. Aș fi încântat să știu că se urmărește cu adevărat facilitarea postirii, dar mă tem că se pândește doar profitul lor și al făcătorilor de hrană pentru post în detrimentul păgubirii sufletești a celor care cred că postirea cu astfel de surogate este chiar autentică.
Împuținarea bucatelor este compensată de mai multă rugăciune
Așadar, a consuma deja celebrele produse din soia în post nu este o faptă tocmai ortodoxă. Se vor întreba unii ce este rău în asta!? Produsele din soia nu conțin carne, sunt făcute din legume, îmi ușurează postul, că și așa nu prea este timp de gătit. Un posibil răspuns ar fi acesta: în post este oprit consumul de carne, dar și chipul cărnii, gustul cărnii. Dacă soia ar fi consumată în stare naturală, așa cum a lăsat-o Dumnezeu, desigur că nu ar constitui un păcat, dar de vreme ce din legume omul își face chip și asemănare de carne, atunci nu mai putem vorbi de o intenție creștinească pozitivă de a-și face postul mai accesibil.
Consumul acestor produse, de fapt, transformă postul într-un surogat și pune pe creștin în ipostaza neplăcută de a fi înșelat. Păcatul neînfrânării stă la baza nefericitului obicei de a consuma în timpul ajunării o altfel de „carne“. Prorocul David rostește într-unul din psalmi: „Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului“. De aici înțelegem că postul trebuie să fie și o veștejire temporară a trupului cu scopul de a fi mai ușor orientat către Cer. Împuținarea bucatelor, calitativ și cantitativ, este compensată de mai multă rugăciune, mai multă nevoință și pocăință. În această perioadă trebuie să ne amintim de maxima latină: Non ut edam vivo, sed ut vivam edo (Nu trăiesc ca să mănânc, ci mănânc ca să trăiesc). În post nu trebuie să cadă accentul pe pregătirea unor mese copioase, îmbelșugate, ci pe gătirea pentru cinarea la o altfel de masă, cu un meniu special, ospățul mântuirii, la care să servim, după cum spunea un părinte, un ceai din lacrimi, aromat cu mușețelul pocăinței și flori din teiul înmiresmat al dragostei noastre.
O simplă dietă care nu produce o transformare interioară a omului
Occidentalii recurg tot mai des la așa-numita ecologie corporală sau body-ecology, ori la acel „post aspru“, mâncarea vegan. Dar fără gustarea din acest ospăț al mântuirii, postul lor va rămâne doar un exercițiu alimentar, o simplă dietă, neputând produce o transformare interioară a omului.
Carevasăzică, produsele din soia nu pot fi considerate alimente de post. Efectul nociv nu îl au doar asupra sufletului, ci și a trupului. O simplă privire pe etichetele acestor alimente ne face să chibzuim mai atent atunci când suntem tentați să irosim banii pe ele. Multe așa-zise pateuri vegetale conțin și carmin. Carminul sau E120 este un pigment de culoare roșu aprins obținut din acidul carminic produs prin zdrobirea unor insecte din superfamilia Coccoidea, cum ar fi cochinealul și cochinealul polonez. Mai toate sortimentele de „cărnuri vegetale“ conțin glutamatul monosodic, E621, un aditiv, potențator de gust sau de aromă, care stimulează apetitul consumatorului și îl face să creadă că a mâncat ceva foarte gustos. În realitate, omul consumă ceva extrem de nociv. Un alt produs foarte căutat este așa-zisul cașcaval de post, care are în componența sa cazeină și lactoză, evident, componente de origine animală. Am dat doar câteva exemple care, desigur, ar putea fi continuate.
De aceea să încercăm să ne reîntoarcem la postul tradițional românesc, fără importuri de tradiții culinare străine de credința și simțirea românească, dar întâi de toate să nu uităm ca în post trebuie să experimentăm o altfel de foame, foamea după Dumnezeu.
(Arhim. Mihail DANILIUC)