„A posti este cel mai ieftin și mai sănătos, pentru că mâncarea de post este, în primul rând, rugăciunea, vorbirea zilnică cu Hristos. Rugăciunea este mâncarea duhovnicească, ce te ajută, te satură și îți împlinește pofta trupului. E un lucru extraordinar, pe care îl remarcă imediat cei care se dedică postului: faptul că, pentru a fi sănătoși, și trupește, și sufletește, avem nevoie nu doar de hrană, ci și de rugăciune, de nădejde și de credința în Dumnezeu, Cel care ne dă sănătate și ne mântuiește. Ajungi să înțelegi că aceste vorbe nu sunt niște clișee, ci niște realități”, spune părintele protosinghel Valerian Radu de la Catedrala mitropolitană din Iași.
Postul „la modă”?
În lumea părinților și a bunicilor noștri, la care ne raportăm, de multe ori, ca la un reper al vieții autentice și al păstrării tradițiilor creștine, intrarea în post însemna o etapă firească a vieții. Astăzi, însă, postul provoacă unora dintre noi reale sentimente de îngrijorare. Motivele invocate în astfel de cazuri sunt „lipsa diversității alimentare din timpul postului”, imposibilitatea de a mai reveni la „un stil de viață arhaic”, sau nocivitatea așa-numitelor produse de post cu gust „de dulce”. În ultimă instanță, se apelează la pragmatismul nostru și ni se adresează întrebarea „la modă” astăzi: „Dar cât ne costă să postim?”.
„Postul nu mai reprezintă doar purificarea sufletească și trupească, ci și o cheltuială în plus, luând în considerare faptul că multe dintre produsele vegetale au ajuns să fie mai scumpe decât cele „de dulce””. „Timp de 7 săptămâni, cât ține Postul Paștilor, creștinii ortodocși vor da uitării preparatele pe bază de carne, lapte și ouă. Locul acestora va fi luat de legume, fructe, dar și de produsele vegetale de pe rafturile magazinelor. Atenție însă, etichetele produselor de post ascund, de multe ori, și ingrediente de origine animală. Dacă nu sunt consumate cu moderație, unele dintre aceste produse pot deveni nocive pentru om”.
Cam așa sună doar câteva dintre zecile de atenționări prezente în mass-media, cu privire la pericolele „financiare” sau „de sănătate” la care ne expunem în timpul postului.
Calitatea produselor de post
Din acest punct de vedere, trebuie făcută, încă de la început, o precizare. Postul este, înainte de toate, o formă de pocăință, de înfrânare a poftelor iraționale ale trupului și de întărire a voinței. Prețul sau calitatea produselor de post „cu gust de dulce” de pe rafturile magazinelor nu au nici o legătură cu tradiția creștină a postului, născută cu mult înainte ca industria alimentară să-și pună problema inventării unor surogate, pentru a preveni scăderea vânzărilor în timpul perioadelor de post.
Astfel de produse nu sunt nici recomandate, dar nici nu sunt interzise credincioșilor de Biserică. Totuși, există în Biserică și opinii clar exprimate pe acest subiect: „Dacă vom merge undeva și vom fi serviți doar cu produse de post cu gust de mâncare de dulce, putem mânca. Dacă vreodată nu avem ce mânca decât pate de post, vom mânca pate de post. Dar postul, dacă vrem să însemne și sănătate, și curățare trupească, trebuie ținut într-un anumit fel. Pentru că una este să mănânci urzici proaspete, care fac atât de mult bine sângelui și ficatului, și alta e să mănânci salam de post”, spune părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului.
Drumul spre mântuire
La rândul său, părintele protosinghel Valerian Radu de la Catedrala mitropolitană din Iași subliniază faptul că diferențele dintre noi, ca oameni, se văd și atunci când primim lucrarea Bisericii, despre care spune că trebuie făcută cu îngăduință. „Unii dintre noi pot trăi doar cu pâine și apă tot postul, alții doar cu fructe și legume. Sunt și oameni, mai adânciți în patimă sau care nu au postit niciodată, cărora le este foarte greu să se abțină de la anumite mâncăruri. În cazul lor, este mai puțin important dacă se ajută cu astfel de produse de post cu gust de dulce, atât timp cât se străduiesc să pășească pe calea spre mântuire”, spune părintele Valerian Radu.
„Postul are o bucurie a lui”
În ceea ce privește așa-zisa lipsă a diversității alimentare în post, subliniată uneori prin constatarea ironică că „doar cu cartofi și cu fasole nu se poate trăi”, combinațiile de alimente posibile sunt, pe cât de variate, pe atât de sănătoase și revitalizante pentru organism.
În privința mai nou-invocatului „cost financiar al postului”, suntem liberi să alegem, după știința și posibilitățile fiecăruia dintre noi. Dar este bine să reținem ideea subliniată mai sus: postul este o formă de pocăință, de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței. Părinții Filocaliei chiar ne spun adesea că prin post nu căutăm să omorâm trupul, ci patimile.
Realitatea e că nu prețul, calitatea sau lipsa diversității alimentare reprezintă adevăratele piedici în calea postului, ci ruperea de tradiția creștină, incapacitatea de a înțelege postul cu toate beneficiile lui și, nu mai puțin important, lipsa voinței.
„A posti este cel mai ieftin. Mâncarea de post este, în primul rând, rugăciunea, vorbirea zilnică cu Hristos. Este mâncarea duhovnicească, care te ajută, te satură și îți împlinește pofta trupului. E un lucru extraordinar, pe care îl remarcă imediat cei care se dedică postului: că pentru a fi sănătoși, și trupește și sufletește, avem nevoie nu doar de hrană, ci și de rugăciune, de nădejde și de credința în Dumnezeu, Cel care ne dă sănătate și ne mântuiește. Ajungi să înțelegi că aceste vorbe nu sunt niște clișee, ci niște realități.
Numai când dai sens duhovnicesc postului, când începi lupta cu tine și cu pornirile care încearcă să ne scoată din omenitate, ți se pare „costisitor” postul. Când medicul îți spune că trebuie să te abții de la o serie de alimente, pentru că altfel va fi rău pentru tine, nu îți mai pui problema eforturilor financiare și de voință pe care trebuie să le faci, pentru că îți este frică de starea de boală. Dar când ești învățat că este bine să ții post, atât pentru suflet, cât și pentru trupul tău, care se curăță, astfel, de toxine, începi să îți pui problema costurilor, a lipsei diversității alimentare și a altora asemenea”, spune protosinghelul Valeriu Radu.
„Sunt oameni care au servicii foarte solicitante, care călătoresc mult și mănâncă pe unde apucă. Este de înțeles că le va fi mai greu să postească, în comparație cu cineva care își duce viața într-o mănăstire, spre exemplu. Dar acest lucru nu trebuie să ne împiedice sau să ne descurajeze, pentru că postul nu trebuie privit ca pe o corvoadă, ci ca pe un prilej de curățare sufletească și trupească, chiar ca pe un prilej de a ajunge la sentimentul de bucurie. Postul are o bucurie a lui, iar dacă reușim să postim cu inima veselă, încununăm tot acest efort”, spune și stavrofora Sofia Bordeianu, stareța Mănăstirii Frumoasa din Iași.
(Bogdan CRONȚ, sursa: www.ziarullumina.ro)
