Postul este o abținere de la păcate

Postul este, prin definiție, o abținere totală sau parțială de la anumite mâncăruri, de la băuturi și, în primul rând, de la păcate. Biserica nu pune accentul pe postul alimentar, ci pe cel spiritual, adică abținerea de la păcate și săvârșirea faptelor bune. Îmbinând cele două aspecte, postul se poate dovedi un urcuș spiritual. Postul este o faptă de virtute, un exercițiu de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință și un mijloc de mântuire.
Biserica a rânduit un timp special pentru pocăință, invitând pe credincioși la un efort trupesc și spiritual susținut concretizat în ceea ce numim Postul Mare, o călătorie duhovnicească ce are ca destinație Paștele. Astfel, Biserica ne oferă un ajutor pentru a putea primi Învierea Domnului nu doar ca o simplă permisiune de a mânca, ci ca o intrare a noastră într-o viață „nouă”. În primele veacuri, Postul Mare avea și rolul de a pregăti pe catehumeni pentru botez. Aceștia se botezau în cadrul Sfintei Liturghii pascale. De aceea, putem privi Paștele ca o reîntoarcere a noastră la botez, pentru ca după un efort susținut să facem „trecerea” spre viața cea nouă în Iisus Hristos.
„Tristețe luminoasă”
Ne aflăm deja în prima săptămână a Postului Mare. Postul nu constă în asumarea unor constrângeri exterioare, ci în căutarea apropierii de Dumnezeu. Postul este, în primul rând, o abținere de la păcate. În conduita creștinului el presupune îmbinarea rugăciunii cu milostenia și cu abținerea de la anumite mâncăruri.
Pentru o mare parte a creștinilor, postul constă, din păcate, doar în respectarea unui anumit număr de reguli și prescripții formale impuse de Biserica. Însă scopul postului este nu de a impune obligații exterioare, ci de a determina credinciosul să regrete păcatele săvârșite, să caute îndreptarea și comuniunea cu Dumnezeu. Tocmai de aceea, în această perioadă în bisericile ortodoxe este o atmosferă unică, pe care pr. profesor Alexandre Schmemann o numește „tristețe luminoasă”.
Cel mai lung și mai aspru post
Postul Paștilor este postul dinaintea Învierii Domnului și este cel mai lung și mai aspru din timpul unui an bisericesc. Pe durata a șapte săptămâni, acest post ne pregătește pentru întâmpinarea cu vrednicie a Învierii lui Hristos, dar ne aduce aminte și de postul pe care Mântuitorul l-a ținut 40 de zile înainte de începerea activității Sale publice. În afară de acest argument, Postul Paștelui se întemeiază și pe tradiția Vechiului Testament: potopul, care a curățit pământul de păcate, a ținut 40 de zile și 40 de nopți; înainte de a primi tablele Legii, Moise a stat pe munte 40 de zile; ninivitenii au postit 40 de zile în semn de pocăință ș.a.
Postul Mare, așa cum îl știm noi, este rodul unei lungi și extrem de complexe evoluții istorice. În primele trei secole creștine, durata și felul postirii nu erau uniforme. Abia în secolul al IV-lea, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) s-au stabilit durata și asprimea postului, așa cum le recomandă și astăzi Biserica.
Dezlegările din Postul Mare
Conform tradiției stabilite în Biserică de-a lungul timpului, în primele două zile din Postul Mare se recomanda post complet sau ajunare spre seară; la fel și în Săptămâna Patimilor (ultima săptămână a Postului Mare). În vechime, în fiecare miercuri se ajuna până seara, când se săvârșea Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.
În timpul Postului Mare se dezleagă la vin și ulei, indiferent în ce zi ar cădea, la următoarele sărbători: Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie); Sfinții 40 de mucenici (9 martie); Joia Canonului Mare; înainte și după serbarea Buneivestiri (24 și 26 martie) și în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie). La Bunavestire și la Florii (duminica dinaintea Paștelui) se face dezlegare și la pește (dacă Bunavestirea cade în primele patru zile din Săptămâna Patimilor, se dezleagă numai la ulei și vin).
Întrucât Postul Mare este un timp de pocăință și sobrietate, în această perioadă sunt oprite nunțile, serbarea zilelor onomastice și, în general, toate petrecerile. În vechime, în Imperiul Bizantin, legile statului interziceau toate petrecerile, jocurile și spectacolele în Postul Mare.
Copiii, bolnavii și bătrânii sunt scutiți de post.
(preot Cezar TABARNA și Narcisa BALABAN)