Postul este de două feluri: trupesc și sufletesc

Ne aflăm în săptămâna pregătitoare dinaintea Postului Mare sau Postul Paștelui. În Biserica Ortodoxă, în cadrul rânduielilor Anului Bisericesc, atât timpul de pregătire dinaintea Postului Mare, cît și durata acestuia sînt cunoscute sub denumirea de „Perioada Triodului”, interval cuprins între Duminica Vameșului și Fariseului și Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor.
În toate cele trei duminici premergătoare Postului Mare, pericopele evanghelice din cadrul Sfintei Liturghii au un mesaj aparte, menit să ne convertească inimile, să ne introducă în atmosfera duhovnicească plină de virtuți întăritoare de suflet a Postului.
În Duminica Vameșului și a Fariseului facem cunoștință cu smerenia (din exemplul de rugăciune al vameșului), opusul mândriei. Smerenia este primul pas în drumul cunoașterii de sine – lepădarea de sine – și a restabilirii relației de comuniune și comunicare cu Dumnezeu și a dobândirii harului divin: Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă și celor smeriți le dă har (Petru 5,5).
În Duminica „Fiului Risipitor” învățăm că pocăința sau părerea de rău ne ajută să ne venim în fire pentru ca starea de păcat este nefirească, nenaturală și tot ea ne repune în drepturile de fii ai lui Dumnezeu după îndepărtarea de El prin neascultare.
Duminica înfricoșătoarei judecăți ne conștientizează că judecata sau evaluarea faptelor noastre în fața lui Dumnezeu este condiționată de iubirea aproapelui și a faptelor de milostenie și nu de iubirea de sine în sensul egoismului.
Când postiți nu fiți triști
Duminica aceasta a Izgonirii lui Adam din Rai ne amintește că păcatul își are originea în neascultarea de către Adam a poruncii lui Dumnezeu și că plata păcatului este moartea, și în special moartea sufletească, ca și consecința a păcatului, ca o stare definitivă veșnică – opusul vieții veșnice spre deosebire de moartea trupească ce semnifică doar un pasaj, o trecere și nu o stare. Sfaturile Mântuitorului Iisus Hristos desprinse din pericopa evanghelică a acestei duminici sunt extrem de folositoare pentru toți cei ce așteaptă perioada Postului Mare: „Că de veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-vă și vouă Tatăl vostru Cel Ceresc” (MM6,14). Așadar, să fim iertători! „Când postiți nu fiți triști ca fățarnicii” (Mt.6,15). Adică nu tristețea, ci seninătatea și nu fățărnicia, ci cinstea, onestitatea trebuie să te caracterizeze când postești!
„…Să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns și Tatăl tău îți va răsplăti ție” (Mt.6,18). Cu alte cuvinte nu te lăuda în fața altora că tu prostești ca să nu fii pricină de sminteală pentru semenul tău că nu de la el, ci de la Dumnezeu trebuie să aștepți răsplata pentru fapta ta!
Cum poți să spui că ai postit când ești sătul de atâtea mâncăruri de post?
Învățătura de credință ortodoxă ne învață că postul este o faptă de virtute, nu exercițiu de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință, deci mijloc de mântuire. Dar este în același timp și un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunțare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea și respectul pe care îl avem față de Dumnezeu. Postul este și un mijloc de desăvârșire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei și al sârguinței noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu.
Omul este alcătuit din trup și din suflet parte materială și parte spirituală, așa că din această privință postul este de două feluri: trupesc de înfrânare de la anumite mâncăruri și obișnuite trupești, și sufletesc, de înfrânare a patimilor și a pornirilor sufletești care ne dezumanizează și ne îndepărtează de noi înșine de semeni și nu în ultimul rând de Dumnezeu.
„Postul trupesc fără cel sufletesc (de educare a voinței) nu este deplin. Așadar să urmărim ca postul nostru din această perioadă să nu se reducă doar la o simplă dietă sau o cură de slăbire, ori la a ne minți pe noi înșine îi pe Dumnezeu folosind tot felul de produse de post pur comerciale, înlocuitori ai cărnurilor și lactatelor care nu au nimic în comun cu înfrânarea, ci mai degrabă cu îmbuibarea. Cum poți să spui că ai postit, când ești sătul de atâtea mâncăruri de post, încât îți poți omori puricele pe burtă?”, spune preotul Virgil Jicarean.
(www.informatia-zilei.ro)