În tradiția populară, Postul Crăciunului este numit și postul de fericire, pentru că prin el se anunță Nașterea Mântuitorului. Este perioada unui ascetism vesel. Prefațând momentul de maximă bucurie al Nașterii Domnului, zilele de post din noiembrie-decembrie sunt în contrast absolut cu cenușiul de afară, cu frigul sau cu zilele prea scurte. Lectura unei duhovnicii vesele făcută acestei perioade se traduce, printre altele, în permisiunea de a mânca pește în duminici și într-o serie de alte mici pogorăminte. Avem de-a face așadar cu un mod de pregătire măreț tocmai pentru că întruparea în istorie a lui Iisus Hristos este un eveniment care așază între paranteze toate regulile, regulamentele, legile și rigorile. Exuberanța acestei minuni pune practic pe plan secund tot restul. Asemenea celuilalt praznic împărătesc, Învierea, Nașterea merită totul. De dragul Nașterii și al Învierii Domnului încercăm să fim mai buni, să iertăm pe cei pe care îi dușmănim și să cerem la rândul nostru iertare. Slujbele bisericești care se țin în această perioadă au o puternică încărcătură profetică, anunță practic împlinirea a ceea ce șiruri lungi de profeți și drepți au anunțat și au sperat să se întâmple chiar în timpul vieții lor.
Iertarea păcatelor
Este bine, spun sfinții părinți, ca măcar în fiecare post mare să ne spovedim și să ne împărtășim. Fiecare creștin trebuie să aibă un duhovnic, un preot înzestrat cu harul duhovniciei, care poate să lege și să ne dezlege de păcate. Mărturisirea este taina care dăruiește iertarea păcatelor celui care de bunăvoie și le descoperă în fața duhovnicului cu sinceritate. Spovedania ne ajută sufletul să se ușureze de povara pe care a avut-o până atunci. Dar spovedania trebuie să fie sinceră, clară, curată, completă, pentru ca păcatele noastre să fie iertate. Doar astfel putem spera la vindecare sufletească și la iertare. Atunci când descoperă credința în Iisus Hristos, omul primește puterea nădejdii și, practic, poate învinge orice boală. Se spune că prin post și rugăciune se pot trata atât suferințele fizice cît și cele morale și se elimină și cauzele care le-au generat. Un studiu efectuat într-o clinică americană arată că cei care credeau în puterea divină s-au vindecat mai repede decât cei care aveau o atitudine indiferentă față de Dumnezeu.
Ce mâncăm?
Înfometarea nu este post. A posti presupune să ai alimentele, dar să renunți la ele, parțial sau total, pentru o perioadă de timp, pentru a avansa spiritual. E bine să ne pregătim organismul pentru post cu două zile înainte, mâncând alimente cît mai ușoare, pentru a evita șocul alimentar. Sunt recomandate lichidele în timpul postirii, mai ales sucuri naturale și ceaiuri. Trebuie să avem grijă cum combinăm alimentele de post, astfel încât să fie asigurați toți nutrienții de bază. Excesul de alimente poate afecta splina, stomacul, musculatura sau cavitatea bucală (stomatite, afte). Prea multe alimente amare pot tulbura aparatul respirator, intestinul gros (diaree), pielea și părul, cele dulci pot provoca boli ale rinichilor, vezicii urinare sau ale sistemului osteo-articular, cele picante, în exces pot afecta ficatul, colecistul, ochii sau tendoanele, în vreme ce excesul de alimente sărate va ataca sistemul cardio-vascular și intestinul subțire. Postul începe pe 15 noiembrie și sfârșește pe 25 decembrie. În ultima zi, înaintea Crăciunului, se ajunează. Adică, se ține post negru, fără a mânca nimic toată ziua, iar seara, numai legume fierte, fără grăsime).
Grâu fiert cu fructe și miere, în Ajunul Crăciunului
În ultima zi a postului, pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului, se mănâncă numai seara și numai grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrigi sau turte din făină, căci cu semințe a ajunat Daniil proorocul și cei trei tineri din Babilon, care au închipuit – mai înainte – Nașterea lui Hristos. În alte zone, se ține post negru până la răsăritul Luceafărului de Seară, steaua care a vestit magilor Nașterea Lui Iisus Hristos.
„Binele face puțin zgomot și zgomotul puțin bine”
Postul include și o anumită atitudine lăuntrică, fiind în acest fel o sursă de sănătate și echilibru, pe când celelalte forme de renunțare forțată la hrană sunt perturbatoare. O vorbă de duh spune că „binele face puțin zgomot și zgomotul puțin bine”. De aceea, în post este bine să vorbim mai puțin, să ne abținem de la certuri, intrigi, bârfe, minciuni și chiar rugăciunile să le spunem în gând și în tăcere. Abținerea de la mâncare este postul trupului, iar tăcerea este postul minții, al sufletului. În deplină tăcere se produce un fel de întărire a sufletului, o însănătoșire spirituală. Călugării din mănăstiri spun că dintre toate canoanele postului, cele mai spectaculoase și rapide efecte le are asupra sufletului tăcerea. În tăcere observăm cum mintea tinde să se liniștească, gândirea e mai profundă și apare o stare de inspirație în care putem găsi soluții la cele mai dificile probleme ale noastre. Concentrarea în fața unei icoane are un efect terapeutic extraordinar.
„Nu vă lăudați că țineți post!”
Ieromonahul Laurențiu Andreescu spune ce înseamnă să postești pentru venirea Domnului, dincolo de restricția „nu ai voie să mănânci carne”. Chiar dacă nu mâncăm deloc carne, nu înseamnă că trebuie să mâncăm de post în exces. „Nu vă lăudați că țineți post!” – este un alt îndemn al ieromonahului. „Dacă sunt invitat la o onomastică, nu spun la toată lumea că nu pot să mă servesc. Mănânc, acolo, o salată sau ceva de post, ce găsesc pe masă, și atât”. „Să nu adormi în mânie și ură”. Dar esența acestei perioade este de fapt spiritul. „Acum trebuie să te retragi în tine și seara, înainte de culcare, să încerci să nu adormi în mânie și ură”, ne sfătuiește călugărul. Rugăciunea trebuie să însoțească postul alimentar, „pentru liniștea casei, a familiei, pentru morți și pentru dușmani. Degeaba ții post dacă nu ai liniște în casă și nu trăiești în liniște cu cei din jur”, spun preoții.
(sursa: M. Ex.)
