1. Postul face parte din această fundamentală dimensiune a vieții creștine și anume dimensiunea ascetică.
2. Postul disciplinează trupul.
Trupul nostru moștenește de la părinți, din moși strămoși o stare de păcat, iar patimile și răutățile noastre acționează prin trup. Contactul nostru cu exteriorul se realizează prin trup, prin simțuri. Prin urmare, trupul acesta trebuie disciplinat, trebuie înfrînat, trebuie strunit pentru ca patimile respective să nu poată lucra prin el. Și asta nu se poate decît prin post, prin metanii, prin alte voințe. Acestea sînt recomandate dintr-un început.
Mîntuitorul Însuși a postit 40 de zile, Apostolul Pavel, cînd s-a întors către Iisus prin minunea pe care o știm cu toții, s-a dus în pustiul Arabiei unde a trăit trei ani în post și nevoință. Mîntuitorul a spus că demonii se alungă cu post și cu rugăciune. Așadar, postul e absolut necesar vieții creștine. Dar Părinții numesc Ortodoxia drept „calea împărătească”, adică acea cale care evită extremele. Unii care poate nu au o constituție fizică destul de robustă și se apucă să postească în mod exagerat ajung să-și ruineze sănătatea și să nu mai poată posti deloc apoi. Alții, din contră, nu postesc defel. Așa, trecem dintr-o extremă în alta. Ori Părinții ne învață să fim raționali, să facem totul cu măsură, căci fiecare are o măsură a lui. Postim miercurea și vinerea în tot cursul anului, dacă nu mîncăm nimic pînă seara e foarte bine, cine nu poate pentru că e suferind sau are foarte mult de lucru ori îl deranjează lucrul acesta, să țină măcar pînă la amiază, dacă nu poate nici atîta , atunci să evite măcar carnea.
Cine poate, trebuie să țină rînduiala: miercurea și vinerea în tot cursul anului nu se mănîncă decît legume. De asemenea, în cele patru posturi: Postul Crăciunului de 40 de zile, Postul Paștelui, de 7 săptămîni, Postul Sfintei Marii, de două săptămîni, și Postul Sfinților Apostoli, de o săptămînă, două sau chiar trei săptămîni.
Cine poate să țină post va vedea ce binecuvîntare a lui Dumnezeu este acesta nu numai pentru suflet, ci și pentru trup.
3. Postul îți dă o sănătate, o vigoare și o subțietate interioară extraordinară care se transmit și minții și întregii ființe.
Cine-i învățat cu Postul spune: „Doamne să fie tot anul numai post!”, dar cel care nu-i învățat se chinuiește să postească o zi, două, o săptămînă. E mult pînă te înveți, pînă te disciplinezi puțin și intri în normal. Acesta este normalul: să mănînci totdeauna calculat.
