Postul Crăciunului, timp de înfrânare și sporire duhovnicească

Ne aflăm la începutul Postului Crăciunului, perioadă duhovnicească și liturgică plină de semnificații din timpul anului bisericesc, ce ne conduce spre slăvitul praznic al Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Biserica a rânduit acest timp duhovnicesc de nevoință sufletească și trupească a credincioșilor, aceștia fiind chemați să participe la sfintele slujbe, să lupte cu ispitele și patimile, să cultive virtuțile creștine, să se spovedească și să primească Preacuratele Taine. Despre istoricul și semnificațiile Postului Nașterii Domnului și despre durata și modul de postire în această perioadă ne-a vorbit pr. lector dr. Lucian Petroaia de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București.
Preacucernice părinte, relatați-ne câteva aspecte privind istoricul postului rânduit de Biserica Ortodoxă în cinstea praznicului Nașterii Domnului.
Încă de la început, Biserica s-a preocupat în mod deosebit pentru a stabili regulile de postire, primele precizări fiind formulate în secolul al II-lea. „Didahia celor 12 Apostoli”, „Constituțiile Apostolice” și „Canoanele Apostolilor” reprezintă primele surse de mare autoritate privind postul creștin, cu referiri exacte la postul catehumenilor, înainte de Botez, la postul candidaților la Hirotonie și la postirile cu care erau îndatorați penitenții sau, și mai important, rânduind miercurea și vinerea ca zile săptămânale de post. Spre secolul al IX-lea, cele mai multe dintre rânduielile legate de post erau bine puse la punct și generalizate în Biserică. Singura diferență de la o zonă la altă era perioada de postire: unii creștini posteau doar șapte zile, alții posteau șase săptămâni! În vederea uniformizării, la nivelul întregii Ortodoxii, perioada Postului Crăciunului, așa cum o avem astăzi (între 15 noiembrie și 24 decembrie), a fost stabilită în anul 1166, în cadrul unui Sinod local de la Constantinopol, în vremea Patriarhului Luca Hrisoverghi, în același context stabilindu-se și alte aspecte formale despre modul de postire, despre dezlegările din acest răstimp.
Are Postul Crăciunului și semnificații mai puțin cunoscute?
Postul Crăciunului este considerat unul dintre posturile mari ale Bisericii Ortodoxe, pe care creștinii îl țin cu nădejdea unei trăiri adânci a slăvitului praznic al Nașterii Domnului. Acest post are multiple și profunde semnificații duhovnicești. Perioada dinaintea Crăciunului simbolizează, pe de o parte, timpul în care omenirea aștepta venirea lui Mesia; Sfinții Părinți numesc acea perioadă timpul cel umbros al așteptării lui Mesia. Alți tâlcuitori bizantini arată că Postul Crăciunului ar simboliza postirea pe care și-au asumat-o, la timpul lor, patriarhii, prorocii și drepții Vechiului Testament. În special este evocat prorocul Moise, cel care a postit 40 de zile pentru a se învrednici a primi tablele Legii pe Sinai. Sfântul Simeon al Tesalonicului spune că, în Postul Crăciunului, între oamenii care postesc Se sălășluiește Cuvântul lui Dumnezeu și precizează că nu este vorba de Cuvântul scris, ci de Fiul lui Dumnezeu și Cuvântul, Care Se Întrupează din Maica Domnului.
Părintele Cleopa, marele duhovnic român, considera acest post ca fiind absolut necesar pentru trăirea cu dulceață duhovnicească a sărbătorii Nașterii Domnului.
Vă rugăm, vorbiți-ne despre durata și modul de postire în Postul Crăciunului
Ca extreme temporale, Postul Crăciunului este cuprins între 15 noiembrie și 24 decembrie. De regulă se „lasă sec” în seara zilei de 14 noiembrie și se postește până în 24 decembrie, inclusiv.
Ca mod de postire, beneficiem de precizări foarte clare. Pe întreaga durată a Postului Nașterii Domnului nu se consumă carne, produse lactate și ouă. Este însă dezlegare la pește în anumite zile. În zilele de luni, miercuri și vineri se postește mai aspru (se ajunează) până spre ceasul al IX-lea (ora 15.00), când se consumă puțină mâncare uscată și legume fierte fără untdelemn. În zilele de marți și joi se postește cu ulei și se poate gusta puțin vin. După 21 noiembrie, sâmbăta și duminica se poate mânca pește, în afară de perioada dintre 20 și 25 decembrie, când postul devine mai aspru.
Dacă lunea, marțea sau joia este serbarea vreunui sfânt cu doxologie mare, creștinii au dezlegare la pește; miercurea și vinerea, în acest caz, se dezleagă doar la untdelemn și vin și se mănâncă numai o dată pe zi. Dacă miercuri și vineri se întâmplă pomenirea unui sfânt cu priveghere, ori hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, dar și la pește și vin. Dezlegare la pește se dă, de asemenea, la praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), în orice zi ar cădea. În ultimii ani, calendarul nostru ortodox, prin implicarea Comisiei liturgice a Sfântului Sinod, notează explicit zilele cu „dezlegare la pește”. Anul acesta, de exemplu, sunt dezlegări la pește în următoarele zile din Postul Crăciunului: 21 noiembrie (Vovidenia), 24 și 25 noiembrie (sâmbătă și duminică), 30 noiembrie (Sfântul Ap. Andrei), 1 și 2 decembrie (sâmbătă și duminică), 3 decembrie (Sfântul Cuv. Gheorghe de la Cernica), 4 decembrie (Sfânta M. Mc. Varvara), 6 decembrie (Sfântul Ier. Nicolae), 7 decembrie (Sfânta Mc. Filofteia), 8 și 9 decembrie (sâmbătă și duminică), 13 decembrie (Sfântul Ier. Dosoftei), 14 și 15 decembrie (sâmbătă și duminică), 18 decembrie (Sfântul Cuv. Daniil Sihastrul), iar în enoriile respective și în alte zile când se întâmplă prăznuirea hramurilor unor biserici (de exemplu, 12 decembrie, Sfântul Ierarh Spiridon).
Ziua Ajunului Crăciunului, 24 decembrie, are un caracter special, ținându-se cu post mult mai aspru decât toate cele anterioare. În această zi, în biserici se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, mărturie a timpului când catehumenii se pregăteau de primirea Tainei Botezului și de prima lor Sfântă Împărtășanie, în însăși ziua praznicului. În ziua Ajunului, marcată de tradiții românești foarte frumoase, creștinii gustă foarte puțin, doar seara, din bob înmuiat, grâu fiert cu puțină miere. Acestea amintesc de postul prorocului Daniel și al celor trei tineri (Anania, Azaria și Misail), în Babilon, care, deși întemnițați și înfometați, s-au arătat „mai frumoși decât cei hrăniți cu multe desfătări”. În unele părți ale țării, în această zi se gustă din îscutecele Domnului”, un preparat specific, cu foi, nucă, miere și arome, ce amintește de Nașterea Pruncului Iisus în peștera din Betleem.
Toată perioada Postului Crăciunului este, deci, un timp de exersare a puterilor sufletești și chiar a limitelor fizice, de privațiuni alimentare, de intensificare a programului de rugăciune și de înmulțire a faptelor bune. În tot acest exercițiu ascetic de șase săptămâni, este foarte importantă dorința duhovnicească a fiecărui creștin de a jertfi câte puțin din ale sale, limitându-și confortul și îndestularea gastronomică și nevoindu-se a primi binecuvântarea lui Dumnezeu, spre bucuria trăirii praznicului. Din aceste motive, Sfântul Isaac Sirul numește postul „începutul vieții duhovnicești, cununa celor cumpătați, strălucirea cumințeniei, mama rugăciunii”.
Care sunt rânduielile liturgice specifice acestui post?
Încă de la începutul Postului Crăciunului, în toate bisericile, preoții prezintă credincioșilor programul sfintelor slujbe, mai bogat decât cel din perioada anterioară. De asemenea, se prezintă și programul de spovedanie, întrucât, doar trecând prin această „baie a lacrimilor” – Taina Spovedaniei, necesară pentru primenirea sufletului, creștinul fervent poate întâmpina cum se cuvine praznicul Nașterii Domnului.
Din punct de vedere liturgic-tipiconal, perioada Postului Crăciunului se remarcă prin multele sale slujbe de la sărbătorile cu îcruce roșie” și îcu cruce neagră”, atât de folositoare sufletelor tuturor celor iubitori de duhovnicie. Începând cu 21 noiembrie, la Utrenie se cântă Catavasiile Nașterii Domnului -îHristos Se naște, slăviți-L!…” În ziua Ajunului se săvârșește, cu unele excepții prevăzute de rânduiala tipiconală, Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare.
Deodată cu sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie), dar îndeosebi după cea a Sfântului Ierarh Nicolae (6 decembrie), în toate regiunile încep a se cânta colinde – imnuri populare compuse de autori anonimi, cu versuri care repovestesc, pentru omul simplu, dar în forme atât de adânci, adevărul de necontestat pe care îl consemnează Sfintele Evanghelii: Întruparea Fiului lui Dumnezeu.
În perioada 20-24 decembrie, preoții împlinesc una dintre cele mai de seamă rânduieli legate de acest post: merg cu icoana Nașterii Domnului la casele credincioșilor și duc vestea cea bună a venirii, în lume, a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.
Preacucernice părinte spuneți-ne, vă rugăm, un cuvânt de final pentru cititorii noștri la început de post.
Cuvântul de final este un îndemn către toți cititorii „Ziarului Lumina” de a-și asuma această perioadă de înfrânare sufletească și trupească, de a posti cu bucurie creștină și de a spori duhovnicește. Orice creștin care reușește să postească își dă seama de lucrarea darului lui Dumnezeu în viața lui și conștientizează cum sporesc în sufletul său puterea de a lupta cu greutățile vieții, rezistența la stres și la presiunile vieții și dorința de a deveni – în mod real – mai bun.
Închei, așezând la inima tuturor un cuvânt al Sfântului Vasile cel Mare, care spune: „Săracilor, primiți postul, care este tovarășul vostru de casă și de masă; lucrătorilor, primiți postul, căci este odihna necontenitelor voastre osteneli; bogaților, primiți postul pentru că este doctorul care vă vindecă de boli; bolnavilor, primiți postul, pentru că este mama sănătății voastre; sănătoșilor, primiți postul, pentru că este păzitorul sănătății voastre”.
Dorim, așadar, tuturor cititorilor „Ziarului Lumina” post cu folos duhovnicesc și să ne colindăm unii pe alții cu bucurie negrăită în zilele cele pline de lumină și pace ale praznicului Nașterii Domnului.
(Pr. Ciprian Bâra, Sursa: Ziarul Lumina)