Postul Crăciunului – întrebări și sfaturi

Este foarte important ca de fiecare dată când vrem să facem un lucru să privim și să vedem ce ne spune sfânta scriptură, legat de ceea ce noi am vrea să facem. Astfel, în cartea proorocului Isaia la capitolul 58 ni se spune cum poporul evreu a cârtit împotriva lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-l ascultă: „de ce să postim dacă Tu nu vezi? La ce să smerim sufletul nostru dacă Tu nu iei aminte?…. voi postiți ca să vă certați și vă sfădiți și vă bateți furioși cu pumnul, nu postiți cum se cuvine.. este oare acesta un post care-mi place, zice Domnul? Rupeți lanțurile nedreptății… împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine (Isaia 58,2-7)” Ce învățăm este că un post însoțit de păcate nu este auzit și că postul adevărat este cel al sufletului. „Nu știți postul care-mi place- să nu faci nedreptate, să nu asuprești, să dai pâine flămândului, să nu fii mândru și apoi: „lumina ta va răsări ca zorile și tămăduirea ta se va grăbi, dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu, atunci vei striga și Domnul te va auzi, iar la strigătul tău va zice Iată-Mă(Isaia 58,8-9)
Câteva reguli simple pe care ar trebui să le respecte cei care postesc:
Să nu ținem ură, vrăjmășie sau invidie.
Să iertăm din toată inima, pentru că și Dumnezeu nu ne judecă după dreptate ci prin iubire.
Să ne spovedim, să ne eliberăm de povara negativă ce o purtăm în suflet.
Să ne împărtășim – unindu-ne cu Hristos.
Să ne rugăm cu smerenie în fiecare zi, dimineața, seara , chiar și pentru binele dușmanilor, împlinind astfel porunca Domnului.
Să facem milostenie după puterile noastre, adică ai milă de alții, ca și Hristos să aibă milă de tine.
Să întoarcem la credință pe cel căzut ori neștiutor, dăruindu-i un sfat bun.
Să vizităm un bolnav, ușurând suferința și vom putea să auzi și noi, la Judecată, chemarea Mântuitorului de a moșteni Împărăția Cerurilor.
Să pomenim și să facem milostenie pentru cei adormiți, după rânduielile Bisericii, în semn de iubire, recunoștință și neuitare față de ei.
Dar să avem grijă să nu ne mândrim cu postul nostru (ex fariseul: postesc de două ori pe săptămână) și cu nimic din ceea ce faci bun, ci în fiecare zi să spui: „Slugă netrebnică sunt, pentru că am făcut numai ceea ce eram dator să fac” (Luca 17, 10). Să postim benevol, să nu înlocuim o plăcere cu o altă plăcere. Pentru că postul înseamnă luptă cu lăcomia, îmbuibarea, jertfă, efort.
Să nu postim doar de la mâncare –pentru că postul nu este abținere doar de la mâncare și băutură, ci și de la fapte rele. Să postim, căutând virtuțile sufletești, pentru că nu e suficient să te ferești de rele, trebuie să practici cele bune, dacă vrei ca binele să crească în tine și în jur.
Importanța postului în familie – aduce cele mai mari realizări: alungă ispitele, dă înțelegere și dragoste între soți, izbăvește de dușmani, dă înțelepciune și luminare de minte celor care studiază, izbăvește de patimi și boli, curăță păcatele și ne dă mântuire.
În încheiere, vă îndemn pe cât vă stă în putință să postiți sau haideți să postim pentru sănătatea sufletului și a trupului, dar și pentru ceea ce avem nevoie: unii pentru mulțumire, pentru că avem un serviciu, pentru ajutor la școală, pentru înțelegere în casă sau căsnicie fericită sau pentru că Dumnezeu ne ține în viață. Dar cum? – cu ochii – să nu vedem chiar toate la aproapele, cu buzele – să nu vorbim lucruri urâte, cu urechile – să nu auzim chiar totul, cu trupul – să renunțăm la fumat, alcool. Toți putem posti de fapte urâte chiar și cei bolnavi. Și cine se înfrânează de la fapte urâte se poate înfrâna și de la mâncare și băutură. Lucru pe care ni-l spune și Sf. Ioan Gură de Aur: „Postiți? Arătați-mi prin fapte, cum? De vedeți un sărac aveți milă de el, un dușman împăcați-vă cu el, un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiați. Nu numai gura și stomacul să postească, ci și ochiul și urechile și picioarele voastre”. Să căutăm așadar a posti cu folos pentru noi, dar și pentru cei dragi. Amin!
(Pr. Vasile Beni, sursa: http://rasunetul.ro/)