Postul Crăciunului începe duminică, 15 noiembrie

În perioada 15 noiembrie – 24 decembrie, creștinii ortodocși sunt în Postul Nașterii Domnului sau al Crăciunului. Marile sărbători din post sunt Ovidenia, Sfântul Andrei și Sfântul Nicolae.
Postul este o rânduială disciplinară a Bisericii, fiind fundamentat pe texte scripturistice și patristice. El constă în înfrânarea totală sau parțială de la anumite alimente, pe un timp mai lung sau mai scurt, fiind practicat încă de la începutul omenirii. O dovadă în acest sens îl constituie și faptul că postul se regăsește în toate religiile lumii.
În antichitate. Originea postului este incertă. Unii consideră că postul a apărut ca o completare a cultului morților. Cei vii aduceau jertfe animale pentru morți, dar nu aveau voie să se atingă de ele. Pe de altă parte, durerea pricinuită de moartea celor dragi a avut drept urmare firească ignorarea mâncării și băuturii. Alții consideră practicarea postului drept un act de austeritate și cumpătare, recomandat și practicat de întemeietorii religiilor sau curentelor filosofice. Caracterul religios al postului s-a impus treptat, in special in urma unor viziuni cu caracter divin. Postul a început să fie privit drept un act de pocăință, o pregătire înaintea săvârșirii actelor religioase sau ca un semn de doliu, depășind caracterul simplist de mijloc igienic pentru sănătatea corporală.
Postul Proorocilor. În Vechiul Testament, primul îndemn spre post este prefigurat în porunca adresată de Dumnezeu lui Adam și Eva: „Din toți pomii din Rai poți să mănânci, iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!” (Facere 2, 16-17). După alungarea primilor oameni din Rai, postul a fost prescris poporului evreu prin poruncile date de Dumnezeu prin Moise și ceilalți prooroci. El se referea la anumite zile din an. Sfânta Scriptură consemnează și postul particular, practicat in diferite împrejurări: postul lui Moise de 40 de zile pe Muntele Sinai, postul lui Daniel de 3 săptămâni, în Babilon, postul lui David în semn de pocăință, postul lui Ilie, postul proorociței Ana.
Istoric
În cadrul anului bisericesc, care debutează la 1 septembrie, primul post de durată este cel rânduit înaintea Nașterii Domnului, numit și postul Crăciunului. Primele mențiuni despre acest post datează din secolele IV-V, Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare al Romei numindu-l postul din luna a zecea (calendarul roman începea cu luna martie). Numărul zilelor de post era variabil, între 7 și 40 de zile. La fel și asprimea lui. Sinodul local din Constantinopol, prezidat în anul 1166 de patriarhul Luca Chrysoverghes, a uniformizat durata și asprimea postului. El urma să înceapă la 15 noiembrie și să se încheie în seara zilei de 24 decembrie. Dacă ziua lăsatului de sec cade miercuri sau vineri, postul începe din această zi, 14 noiembrie.
În mod simbolic, Postul Nașterii Domnului aduce aminte de proorocii și drepții Vechiului Testament care au petrecut in post și rugăciune, așteptăndu-L pe Mesia. De altfel, numeroși prooroci care au vestit Întruparea Domnului sunt prăznuiți in acest post.
Măsura dragostei
Sfinții Părinți au pus un accent deosebit asupra laturii spirituale a postului. Astfel, postul creștin nu se rezumă doar la abținerea voluntară de la mâncare și băutură, ci și la lupta împotriva patimilor, instinctelor și pornirilor păcătoase ale trupului sau sufletului. Se poate spune că postul este măsura dragostei noastre față de Dumnezeu. De aceea, postul nu trebuie centrat pe om, pe sănătatea sa (ținem post pentru că s-a demonstrat științific că este benefic organismului), ci trebuie să se îndrepte spre Dumnezeu. De aceea, postul trupesc trebuie unit cu postul sufletesc. Sfinții au arătat foloasele postului atât pentru suflet, cât și pentru trup. Postul creștin a îmbrăcat un important caracter religios, devenind un act de virtute și de cult, o treaptă in urcușul duhovnicesc, un semn de respect și o jertfă personală adusă lui Dumnezeu.
Tipuri de postire
Primele reglementări privind postul creștin datează încă de la sfârșitul secolului I. „Didahia sau Învățătura celor 12 Apostoli” fixează ca zile de post miercurea și vinerea, în amintirea Patimilor Mântuitorului. Mai târziu, „Canoanele Apostolice”, „Didascalia” și „Constituțiile Apostolice” prescriu postul înainte de hirotonie, botez și împărtășire, postul de miercuri și vineri, precum și înaintea marilor sărbători. Totodată, s-au stabilit și diferite tipuri de post.
Astfel, el poate fi: integral (total), constând în abținerea completă
de la orice mâncare și băutură; postul negru (xirofagie), in care este îngăduită doar hrana uscată: pâine, fructe uscate, semințe, legume și apă; postul comun (obișnuit), care admite consumarea mâncărurilor gătite din alimente de origine vegetală, inclusiv untdelemnul; postul ușor, numit și dezlegare, când este îngăduită consumarea peștelui, vinului și untdelemnului.
Îndemnuri de la Sfinți
„Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează-ți mintea limpede, inima curată, blândă și smerită. Iată postul.” (Sfântul Vasile cel Mare) „Chiar dacă ai sta flămând și ai dormi pe pământ și ai mânca cenușă și ai plânge totdeauna, dacă nu ești de folos celuilalt, nimic măreț nu ai realizat.” (Sfântul Ioan Gură de Aur) „Postul, acest doctor al sufletelor noastre, are puterea la unii să reprime înfierbântările și zburdălnicia trupului, la unii să domolească mânia, la alții să alunge somnul sau să stimuleze dorința pentru fapta bună. El face pe fiecare să ia aminte la sine însuși și-l învață să-și amintească păcatele și lipsurile sale.” (Sfântul Simeon Noul Teolog) „Postul nu înseamnă numai să mănânci rar, ci să mănânci puțin. Adevăratul post nu constă, de altfel, numai în a domoli propriul nostru corp, ci în a renunța la hrană în scopul de a da pâinea ta celui ce nu are.” (Sfântul Serafim de Sarov)
40 de zile a durat postul Mântuitorului înainte de a-și începe activitatea publică. El a adăugat postului rugăciunea, curăția inimii și milostenia, pentru a fi o armă de nebiruit împotriva ispitelor. Sfinții Apostoli au postit și ei, asemeni Învățătorului lor. Astfel, postul a intrat în Tradiția Bisericii. Sfinții Părinți au practicat la rândul lor postul, înmulțindu-l. (Daniela Livadar)