Postul Crăciunului, dileme tipiconale?

Vineri va începe Postul Nașterii Domnului sau, pe scurt, al Crăciunului. Biserica ne cheamă stăruitor să ne pregătim sufletele, primenindu-le, încălzindu-le și luminându-le cu darurile Duhului Sfânt, pentru ca Pruncul Dumnezeiesc să găsească în plăpânda noastră ființă sălaș prielnic Nașterii Sale duhovnicești. Nu mă voi referi nici la necesitatea, nici la numeroasele foloase ale ajunării asupra sufletului ori trupului: despre ele se vorbește adesea. Voi încerca să abordez o problemă care încă ridică probleme unor credincioși.
Cu ceva timp în urmă, un grup de pelerini, ce-i drept mai în vârstă, mi-au spus: „Părinte, în trecut era dezlegare la pește doar de două ori în Postul Crăciunului, la Ovidenie și în ziua Sfântului Nicolae. De ce în zilele noastre se mănâncă atâta pește în această perioadă? E o îmbuibare. Nici nu simți că postești!“ Trebuie să recunoaștem că vârstnicii nedumeriți aveau întrucâtva dreptate. Nu este ușor să faci trecerea de la două la treisprezece, ba chiar paisprezece dezlegări în același post. Probabil de aceea apare o astfel de confuzie.
Să lămurim, așadar, ce e cu „atâta pește“ în această perioadă. Rânduielile din Tipicul cel Mare (cap. 35, p. 44; cap. 50, p. 135), Pravila Mare ori canonul 20 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul prevăd că în Postul Nașterii Domnului se ajunează în zilele de luni, miercuri și vineri: consumăm fie legume, fie fructe, uscate ori fierte, dar fără untdelemn. Marțea și joia se pot mânca fierturi cu untdelemn, iar în fiecare sâmbătă și duminică, până în data de 20 decembrie, se dezleagă la pește și vin. Mai dezlegăm la pește în zilele de luni, marți și joi numai la proslăvirea unui sfânt „cu doxologie mare“, adică atunci când la slujba Utreniei se rânduiește cântarea polieleului, citirea Evangheliei, iar în final doxologia mare. Credincioșii vor identifica zilele cu dezlegare prin semnul †) din calendar. Dacă sunt sărbători cu ținere, semnele se vor scrie cu roșu, iar de vor fi zile lucrătoare, cu negru. În cazul în care respectivele sărbători ale sfinților cu doxologie mare ar cădea miercurea sau vinerea, nu se dezleagă la pește, ci doar la untdelemn și un pahar cu vin. Tot amintitele trimiteri ne precizează că dacă va cădea sărbătoarea unui sfânt cu priveghere – adică, pe lângă Utrenia cu pomenitele particularități, în cartea de cult numită Minei se prevede slujba Vecerniei mari și a Litiei (la mănăstiri, cele trei slujbe se săvârșesc la un loc: Vecernia mare unită cu Litia și Utrenia, simbioza liturgică rezultată numindu-se priveghere) – atunci chiar și în acele zile se face dezlegare la pește, îndeosebi acolo unde se serbează hramul bisericii. De remarcat faptul că în ultimele patru zile din post ajunarea devine mai aspră, ajungând chiar ca în cea premergătoare sărbătorii Nașterii Domnului să se țină post aspru.
Sigur, credincioșii, în mare parte, nu au cum să cunoască prevederile tipiconale, însă o modalitate lesnicioasă de a afla dezlegările o constituie urmărirea calendarului. Prin decizia luată de Sfânta noastră Biserică, datele în care se consumă pește s-au marcat cu un semn grafic distinct: un pește, ori chiar adnotată fiind în dreptul respectivei zile: „dezlegare la pește“.
Vasăzică, apariția mai multor dezlegări la pește nu este o invenție sau un pogorământ făcute pentru a ușura postirea în contemporaneitate, cum greșit au afirmat unii. Practic, s-a revenit la rânduiala prevăzută de vechile legiuiri liturgice statornicite de Sfinții Părinți.
În acest an, în Postul Crăciunului avem dezlegare să consumăm pește de treisprezece ori. „Mult!“ ar spune unii, alții, obișnuiți cu rânduielile grecești, i-ar contrazice, iar dacă ne-am compara cu Biserica slavă, am opina că e chiar puțin. Spre exemplu, Tipicul grecesc permite consumul de pește în toate zilele, în afară de miercuri și vineri, până la data de 17 decembrie, adică în aproximativ 24 de zile. Între 18 și 24 decembrie inclusiv, se dezleagă la untdelemn și vin. La fel, în unele tipice din Biserica slavă se îngăduie peștele aproape în toate zilele Postului Crăciunului, hotărâre datorată, probabil, condițiilor climatice extreme din anumite părți ale Rusiei pravoslavnice. Având în vedere toate acestea, Biserica Ortodoxă Română rămâne, cred, cea mai echilibrată, păstrând fidel așezările dumnezeieștilor Părinți.
Așadar, este mult pește în Postul Nașterii Domnului? Nu cred! Este cât au gândit alcătuitorii rânduielilor noastre tipiconale pentru ca să simțim că într-adevăr postim cu bucurie și dragoste pentru venirea în lume a Sfântului Copil dumnezeiesc. În cazul credincioșilor mai zeloși, nu cred că dezlegarea presupune obligativitatea consumului. Vasăzică, când este dezlegare la pește, nu suntem siliți a mânca numaidecât acest aliment, ci putem ajuna cu bucate specifice postului. În plus, prețul peștelui a devenit chiar luxos pentru buzunarele multor români, care nu-și pot permite să și-l cumpere în toate zilele cu dezlegare. Unde mai pui că altora chiar nu le place peștele. Nici pe ei nu-i putem forța să-l consume, ca și pe cei care efectiv nu-l pot tolera. Asta arată încă o dată că Ortodoxia este bun-simț și echilibru. Dar, înainte de toate, să nu uităm un lucru esențial: în post trebuie să ne hrănim mai mult cu Hristos.
(arhim. Mihail Daniliuc)