Postul care pregătește sărbătoarea Nașterii Domnului

În perioada 15 noiembrie – 24 decembrie, creștinii ortodocși postesc pentru a fi pregătiți sufletește să întâmpine una din cele mai mari sărbători bisericești ale anului: Nașterea după Trup a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În această perioadă, pe lângă nevoința spirituală a rugăciunii, particulară sau în comun la slujbele bisericești, credincioșii sunt chemați să țină și post de alimente, un pic mai ușor decât în timpul Postului Mare.
Perioada de patruzeci de zile care precedă sărbătoarea Nașterii Mântuitorului este una de pregătire pentru marele praznic. Chiar dacă pregătirea poate fi și exclusiv spirituală, așa cum se întâmplă înainte de alte praznice, cele două mari sărbători care mărturisesc Întruparea și Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos au înainte perioade de post îndelungat. Postul Nașterii Domnului sau al Crăciunului, cum i se spune în popor, începe în data de 15 noiembrie, iar dacă aceasta cade joi sau sâmbătă, atunci postul începe cu o zi mai devreme. În rest, ziua de 14 noiembrie, când se săvârșește pomenirea Sfântului Apostol Filip și a Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, este ultima zi în care creștinii pot mânca de dulce, adică hrană de origine animală. Această zi, după care începe postul, a făcut ca poporul din ținuturile locuite de slavi să numească acest post „al Sfântului Filip”.
Postul dinaintea praznicului Nașterii Domnului este cunoscut ca unul de lungă durată încă din primele veacuri creștine. Îl amintesc Fericitul Augustin, Sfântul Ambrozie al Mediolanului și Sfântul Leon cel Mare.
Dezlegări la pește în Postul Nașterii Domnului
Tipicul cel Mare sau rânduiala bisericească după care se ghidează Biserica Ortodoxă în privința slujbelor și a posturilor prevede mai multe dezlegări la pește în acest post, cu excepția ultimelor 4 zile, când postul se înăsprește, culminând cu Ajunul, când nu se mănâncă deloc până seara, dacă acesta pică de luni până vineri. Redăm un extras din Tipicul cel Mare al Sfântului Sava despre aceste dezlegări: „Se cuvine să știm că în Postul Sfinților Apostoli și în cel al Nașterii Domnului Hristos, marți și joi nu mâncăm pește, ci numai untdelemn și vin, iar luni, miercuri și vineri nu mâncăm nici untdelemn și nici vin, ci postim până la ceasul al nouălea și mâncăm în acele zile numai mâncare uscată. Sâmbetele și duminicile mâncăm pește, iar dacă se întâmplă să cadă un Sfânt marți sau joi, se întâmplă să fie un Sfânt care să aibă Doxologie mare, atunci mâncăm pește. Și dacă se va întâmpla luni, de asemeni mâncăm pește. Iar dacă se va întâmpla miercuri sau vineri, dezlegăm numai la untdelemn și la vin și mâncăm o singură dată în zi. Iar dacă s-ar întâmpla miercuri sau vineri să cadă un Sfânt care are Priveghere, dezlegăm la untdelemn, la vin și la pește. Și dacă se va întâmpla Pomenirea Sfântului al căruia este hramul Bisericii, miercuri sau vineri, de asemeni facem dezlegare la untdelemn, vin și pește.”
Praznice și sfinți cu slujbe deosebite
Rânduiala bisericească stabilește slujbe deosebite la anumiți sfinți din perioada postului, care modifică și regimul alimentar, respectiv permisiunea introducerii peștelui la masă. În vechime, aceste zile începeau cu 16 noiembrie, când se săvârșește pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei. Urmau zilele de 23 și 30 noiembrie, iar în decembrie zilele de 4, 5, 6, 9, 17 și 20. Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului permite introducerea peștelui la masă chiar și în zilele de miercuri și vineri. Aceste zile de praznic sau sfinți cu slujbe deosebite „înmoaie” într-un fel postirea și îl apropie pe om de Împărăție, pentru că în aceste zile se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie, la care acesta se poate împărtăși cu Trupul și Sângele lui Hristos. În celelalte zile, de postire mai aspră, cu rugăciune intensă și metanii, Tipicul ne spune că nu se săvârșește nici Liturghia, care este semn al prăznuirii și Împărăției lui Dumnezeu care vine.
Cum ne putem obișnui cu postul de lungă durată?
Sensul postului constă în lupta cu păcatul prin renunțarea de bunăvoie la hrană pentru o anumită perioadă. Renunțarea nu înseamnă epuizare a trupului, așa cum ar tinde să creadă unele persoane, de aceea fiecare trebuie să-și măsoare bine propriile forțe atunci când ține postul. Postul este un exercițiu ascetic care necesită pregătire și moderație. Postirea este bine să fie făcută treptat, începând cu abținerea de la hrană de origine animală și ajungând, după mai multe posturi din diferiți ani, la nivelul cel mai înalt și aspru de postire, așa cum e rânduiala bisericească. Unii oameni se grăbesc să postească aspru încă de prima dată. Se întâmplă adesea ca, din cauza lipsei de pregătire și obișnuința cu postirea îndelungată, astfel de persoane să devină nerăbdătoare și irascibile, puse pe harță, supărându-se pe toată lumea și considerând postirea mult prea grea, așteptând cu nerăbdare sfârșitul acesteia sau chiar abandonând postirea. Pentru a nu păți astfel, este necesar să fim atenți la ceea ce putem să facem și să ne deprindem treptat cu asprimea postului. Fiecare poate hotărî după puterile sale cât de mult trebuie să mănânce zilnic și de câte ori pentru a ține postul. Această hotărâre ar fi foarte bine să fie și în consultare cu preotul duhovnic, care să binecuvânteze noul început, dacă persoana reușește să încheie cu bine primele postiri de lungă durată.
(Pr. Eugeniu Rogoti, Ziarul Lumina)