Toate rânduielile Bisericii sunt așezate în chip înțelept de Sfinții Părinți, cu scopul vindecării noastre de patimi și al sporirii duhovnicești. De aceea, postul este în același timp și greu, și ușor. Ar trebui să fie greu pentru trup, dar ușor pentru suflet. Ca orice nevoință duhovnicească, postul este lesne purtat de cei ce-l primesc cu bucurie, ca pe un medicament oferit de Biserică celor bolnavi de păcate. În același timp, Dumnezeu ne întărește mai mult cu harul Său în perioadele de Post, purtând împreună cu noi Crucea ostenelii. Harul lui Dumnezeu ne întărește cu atât mai mult cu cât asumarea postului este urmarea unei atitudini de smerenie și de ascultare față de poruncile Bisericii și de rânduielile statornicite de Sfinții Părinți.
Privit din punctul de vedere al regimului alimentar recomandat de rânduielile bisericești, Postul Sfinților Apostoli este mai ușor decât al Paștilor sau al Adormirii Maicii Domnului, întrucât doar miercurea și vinerea sunt zile de post aspru, în celelalte zile îngăduindu-se consumul de ulei și vin, iar sâmbăta, duminica și la marile praznice dezlegându-se la pește. De postul alimentar sunt scutiți cei foarte bolnavi, întrucât boala împlinește în trup scopul postirii. Postul însă este desăvârșit numai atunci când el are scop duhovnicesc, concretizat în: lupta cu patimile, deprinderea înfrânării, postirea de păcate, înfrânarea relelor obiceiuri, înmulțirea milosteniei, dezlegarea vrajbei, câștigarea dragostei de Dumnezeu și de semeni.
Postul, prilej de bucurie duhovnicească
Postul Sfinților Apostoli este un prilej de bucurie duhovnicească, întrucât ne face părtași la una dintre nevoințele pe care ei și le-au asumat. Sfinții Apostoli, după mărturia Sfintei Scripturi, posteau adesea (II Cor VI, 5 și XI, 27), mai ales înainte de a lua decizii importante (Fapte XIII, 2-3) și înainte de a săvârși taina hirotoniei (Fapte XIV, 23). De aceea și pentru noi această perioadă are multiple scopuri: postim pentru a face nelucrătoare ispitele vrăjmașului nevăzut, ne ostenim cu metanii pentru a da mai multă putere rugăciunii noastre și smerim trupul spre a-l face bun slujitor al duhului râvnitor de cele cerești. Se cuvine să ne rugăm în acest post pentru ca Dumnezeu să scoată lucrători la secerișul Său (Mt. IX, 38), apostoli plini de har pentru generațiile de astăzi și să cheme slujitori vrednici în rândul clerului de mir și al cinului monahal, care să fie sare a pământului și lumină a lumii (Mt. V, 13-14). Acest răstimp al postului este și un prilej de pregătire a credincioșilor, prin Taina Spovedaniei, în vederea împărtășirii cu Trupul și Sângele Mântuitorului la Dumnezeiasca Liturghie. În momentul împărtășirii cu Hristos – Cel ce este Același ieri, astăzi și în veci (Evrei XIII, 8) – noi aprofundăm starea de membre vii ale aceluiași organism tainic din care fac parte și Sfinții Apostoli ai Domnului. Este o bucurie și o responsabilitate. (diac. George ANICULOAIE, sursa: www.ziarullumina.ro)
