Postul Adormirii Maicii Domnului, timp al curățirii sufletului de patimi

Creștinii ortodocși au pășit pentru două săptămâni într-o frumoasă și binecuvântată perioadă din cursul anului bisericesc, Postul Adormirii Maicii Domnului, un timp sfânt al pregătirii duhovnicești de curățire a sufletului prin pocăință, prin abținerea de la alimente de origine animală, prin rugăciuni mai intense, în special adresate Maicii Domnului (Acatistul și Paraclisele Maicii Domnului), dar și prin practicarea virtuților, cu precădere a milosteniei.
Postul Adormirii Maicii Domnului este un bun prilej de întărire în credință și în fapte bune. Acesta a fost stabilit de Biserică pentru a ne reaminti de virtuțile și darurile Sfintei Fecioare Maria și de postul cu care ea însăși s-a pregătit înainte de trecerea sa din această viață.
Totodată, Postul Sfintei Marii, cum mai este denumit în popor, îi pregătește pe credincioși pentru cele trei mari sărbători din luna august: Schimbarea la Față (6 august), Adormirea Maicii Domnului (15 august) și Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (29 august).
Originea acestui post a fost fixată în secolul al 5-lea, la Ierusalim, după care practica de a posti în cinstea Maicii Domnului s-a generalizat în tot Imperiul Bizantin. De fapt, era un lucru firesc acela de a se generaliza în Biserică o perioadă dedicată Maicii Domnului, în care creștinii să postească și să se roage mai intens, deoarece în acest fel este exprimată concret evlavia Bisericii față de Fecioara Maria, cea din care S-a întrupat Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu și S-a făcut Om pentru mântuirea noastră. Așadar, postind în cinstea Maicii Domnului o venerăm pe ea și îi aducem slavă Fiului ei, Iisus Hristos Mântuitorul lumii.
Maica Domnului este persoana cea mai însemnată dintre toți sfinții, pentru că a acceptat ca Fiul lui Dumnezeu să ia trup din ea și să Se nască din ea. Așadar, zămislirea și nașterea Fiului este un act care pune în valoare voința Fecioarei Maria de a se face ascultătoare voinței divine. De aceea, răspunsul ei oferit Arhanghelului Gavriil, „Fie mie după cuvântul tău!”, este socotit consimțământul întregii firi omenești exprimat prin consimțământul personal al Maicii Domnului.
La început, Postul Adormirii Maicii Domnului nu se ținea peste tot la fel, însă, data și durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia în secolul al 12-lea când, Patriarhul Ecumenic Luca Crysoverghi a hotărât în cadrul unui sinod local ținut în anul 1166 la Constantinopol ca postul să înceapă la 1 august și să dureze 14 sau 15 zile, până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august). Postul Adormirii Maicii Domnului este un post mai aspru, care se ține după rânduielile Postului Mare. Tipicul cel mare și învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare recomandă ca lunea, miercurea și vinerea să ajunăm până la ceasul al 9-lea (ora 15:00), când se poate consuma mâncare uscată. Marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica se dezleagă la untdelemn și vin.
Postul este strâns legat de rugăciune și de pocăință. Prin practicarea rugăciunii ne încredințăm, de fapt, viața lui Dumnezeu, iar truda zilei și hrana însăși sunt sfințite. Prin pocăință ne întoarcem de la starea „împotriva firii” la cea „după fire” sau conformă cu firea, ne lepădăm de păcat și perseverăm în virtute. În acest sens, profesorul Georgios I. Mantzaridis sublinia faptul că pocăința „nu este în ultimă analiză un fapt moral, ci existențial. Nu aparține nivelului psihologiei sau al comportamentului social, ci nivelului vieții duhovnicești. Precum păcatul nu constă, simplu, în încălcarea poruncilor morale, ci în îndepărtarea de Izvorul vieții, de Dumnezeu, tot așa și pocăința nu constă simplu în îndreptarea morală, ci în întoarcerea la Dumnezeu și în sălășluirea în lăuntrul vieții celei îndumnezeite. Pocăința rupe mintea de păcat și o lipește de pomenirea lui Dumnezeu; o duce la unirea cea după har și împreună-petrecerea cu Dumnezeu, ce se săvârșește tainic în inima omului, pe «tronul harului» (expresie aparținând Sfântului Grigorie Palama, n.a.), și îl unifică pe om” (G.I. Mantzaridis, Morala creștină, p. 101).
Fiind mort din punct de vedere duhovnicesc, omul nu mai are putința de a privi în interiorul său, de aceea se poate afirma că vederea păcatului este un mare dar al lui Dumnezeu făcut omului. De fiecare dată când rostim rugăciunea „Doamne și Stăpânul vieții mele” a Sfântului Efrem Sirul Îl rugăm pe Dumnezeu: „Dăruiește-mi să-mi văd greșelile mele”. Rostul postului este, așadar, spre folosul sufletului și al trupului. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Dacă ne înfrânăm de la mâncare și postim, aceasta nu-i fără un temei și nu așa, numai ca să stăm fără să mâncăm, ci pentru că dezlipindu-ne de lucrurile acestei lumi, ne încredințăm celor ale sufletului”.
La finalul celor două săptămâni de post, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, întreaga Românie, care este numită și „Grădina Maicii Domnului”, va îmbrăca haine luminoase și aceasta atât pentru mulțimea lăcașurilor de cult care o au ca ocrotitoare pe Maica Domnului, cât și pentru mulțimea românilor (aproximativ 2,2 milioane) care își serbează onomastica pe 15 august.
(Pr. Ștefan Sfarghie , Ziarul Lumina)