Monahii s-au înscris în tradiția duhovnicească a postului lunii Gustar purtând și ei, ca întreg poporul dreptcredincios, o cinstire deosebită Maicii Domnului. În tradiția monahală, mai ales în cea athonită, s-a constatat că în mănăstirea în care se află o icoană făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, dragostea și preacinstirea se contopesc într-o tainică și intensă legătură spirituală: călugării își leagă viața și mântuirea de „viața” icoanei din care Maica Preacurată le veghează drumul către Împărăția Cerurilor.
Întărind mântuitoarea rânduială, la Mănăstirea Neamț se întâmplă același lucru de peste cinci veacuri. Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, existentă astăzi în mănăstire, i-a dăruit-o Împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448), la începutul domniei sale, voievodului Alexandru cel Bun al Moldovei și, prin el, Moldovei întregi. Inițial a fost așezată în biserica Mirăuți din Suceava, catedrala mitropolitană a vremii, apoi donată Mănăstirii Neamț de către Ștefan, fiul lui Alexandru cel Bun.
Sub mângâierile calde și ocrotirea statornică a Născătoarei de Dumnezeu din icoana mult prețuită, cunoscută și sub numele de Nemțeanca sau Închinătoarea, monahii din Neamț și-au dobândit limanul cel liniștit al pocăinței, s-au rugat, au muncit, neuitând să dăruiască „celei plină de dar” cuvenita preacinstire.
Dragostea față de Maica Domnului a fost reînsuflețită de către Cuviosul Paisie Velicicovski, starețul cu viață sfântă al marii lavre nemțene care, venind din Sfântul Munte al Atonului împreună cu mulți monahi, a adus de acolo un nou suflu de credință și simțire. Evlavia Cuviosului Paisie și a ucenicilor săi pentru Născătoarea de Dumnezeu s-a vădit și prin statornica lor preocupare de a tălmăci din vechi hrisoave grecești, de a compune slujbe dedicate Maicii Domnului sau scrieri închinate vieții și minunilor ei. Spre exemplu, monahul Alexa Zuferen, copist, a tradus din limba greacă, în anul 1785, lucrarea „Canon de rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu la Pavecernița Mică”.
Nu trebuie trecută cu vederea nici sensibilitatea ce izvorăște din axioanele compuse de către călugării nemțeni și psalmodiate în fața icoanei făcătoare de minuni. Iată câteva exemple în acest sens: protopsaltul Iosif Moldoveanu, Nichifor Kantuniari, Visarion Protopsaltul și mulți alții. Tradiția evlaviei deosebite a continuat la Neamț și după ce Cuviosul Paisie și ucenicii săi s-au mutat la Domnul, manifestându-se nu doar cultic, ci și printr-o serie de tipărituri. Astfel, în anul 1924, în tiparnița Mănăstirii Neamț a văzut lumina zilei o carte foarte folositoare și ziditoare de suflet, numită „Din minunile Maicii Domnului”, tipărită după un manuscris adus de la Schitul Românesc Prodromul din Sfântul Munte Athos. Titlul complet al cărții este următorul: „Din minunile cele mai presus de fire ale Prea Sfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei și Pururi Fecioarei Maria, care puține sunt din cele nenumărate minuni ce s-au scris de feluri de dascăli cu bune științe de sfintele scripturi, de Agapie și alții. Și care tălmăcindu-se după limba veche grecească pe limba noastră românească, spre folosul sufletesc, la anul 1820 de Ieromonahul Rafail Protosinghelul”. Nouă ani mai târziu, în 1933, iscusitul librar al Mănăstirii Neamț, monahul Gamaliil Păvăloiu, a alcătuit și tipărit o altă carte dedicată Maicii Domnului, intitulată „Viața Prea Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu și istoricul Sfintei Sale Icoane”. Nici talazurile vremurilor zbuciumate ale războaielor, nici strâmtorarea regimului totalitar nu au izbutit să stingă credința monahilor și a mirenilor față de Împărăteasa Cerurilor. Cu aceeași nețărmurită dragoste se înalță rugăciuni și cântări închinate celei pline de har, dar se și tipăresc cărți ziditoare de suflet, în care se adună în strălucitoare buchete minuni ale Maicii Domnului, veritabile licăriri ale iubirii nesfârșite de mamă, izvorâte din mila și îndurarea cu care Preacurata Fecioară ne veghează petrecerea pământeană.
Aș vrea ca aceste rânduri să fie socotite și un îndemn la lectură. Citirea minunilor Maicii Domnului ne hrănește duhovnicește, ne întărește credința, ne luminează viața și ne îndeamnă să ne amintim de lucrările pline de iubire și compasiune săvârșite de către Preamilostiva Maică în existența fiecăruia dintre noi, făcându-ne să înțelegem și să simțim mai profund taina vieții și Adormirii sale, exprimată concentrat în troparul sărbătorii: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit de Dumnezeu Născătoare”.
(Arhimandritul Mihail Daniliuc, Doxologia.ro)