Post de bucate, dar și de fapte

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel în care ne aflăm este unul dintre cele patru posturi de durată din timpul anului bisericesc. Potrivit Constituțiilor Apostolice, acesta a fost rânduit de Biserică în cinstea celor doi apostoli și în amintirea obiceiului lor de a posti înainte de a întreprinde activități mai importante. Mărturii despre vechimea lui găsim la Sfântul Atanasie cel Mare, Teodoret al Cirului și la Leon cel Mare, care numește această perioadă „postul de vară” sau al Cincizecimii. Postul Sânpetrului (denumirea populară) ține din lunea de după Duminica Tuturor Sfinților și până în ziua sărbătoririi Sfinților Apostoli Petru și Pavel, având o durată variabilă de la an la an, în funcție de data schimbătoare a Sfintelor Paști.
Un post mai ușor
În privința felului postirii, acesta este mai ușor decât cel al Păresimilor. Astfel, după Pravila cea Mare și Învățătura pentru posturi din Ceaslovul Mare, în zilele de luni, miercuri și vineri se consumă legume fără untdelemn, marți și joi se mănâncă aceleași alimente, însă cu untdelemn și puțin vin, iar sâmbăta și duminica avem dezlegare la pește. Dacă în zilele de luni, marți și joi este sărbătoarea unui sfânt cu doxologie, de asemenea se consumă și pește, iar când o astfel de sărbătoare cade miercuri sau vineri, se dezleagă doar la untdelemn și vin. La hramuri și la sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) este dezlegare la pește, în orice zi a săptămânii ar cădea.
Pe lângă aceste aspecte, se cuvine să facem precizarea că este important nu numai să postim, ci și modul în care postim. Abținerea de la bucate trebuie însoțită de o continuă străduință de dominare a poftelor și a patimilor, de curățire a gândurilor și a simțirii, de disciplinare a vieții sub toate aspectele ei, vremea postului fiind perioada care ne oferă cele mai potrivite condiții, atmosfera și mijloacele de înduhovnicire și îmbunătățire morală.
Înfrânare de la fapte nevrednice
Din paginile Sfintei Scripturi și din scrierile Sfinților Părinți, aflăm că postul nu este numai o reținere de la consumarea unor alimente. El presupune, în primul rând, o înnoire sufletească, o înfrânare de la fapte nevrednice de numele de creștin. Porunca postului are în vedere nu numai trupul, ci mai cu seamă sufletul. Adevăratul post este acela care îmbină în mod fericit cele două aspecte ale lui: aspectul trupesc și cel sufletesc, atunci când reținerea de la bucate are loc împreună cu reținerea de la păcate și cu efortul continuu spre virtute și urcuș duhovnicesc. Postul trebuie să fie un mijloc de fortificare a voinței, de întărire a celor slabi în credință, de îndreptare a celor rătăciți, de smerenie, de rugăciune mai stăruitoare și, în chip deosebit, de iertare a semenilor noștri. Sfântul Ioan Gură de Aur insistă asupra acestui fapt, subliniind că postul trupesc fără cel sufletesc este lipsit de orice valoare morală: „Zici că postești? – întreabă Sfântul Părinte – Arată-mi aceasta prin fapte! Să postească și ochiul tău, și gura ta! Să postească toată ființa ta!”.
Așadar, este bine să dăm postului o valoare spiritual-morală, ca în felul acesta să fie cu adevărat un act de cinstire a lui Dumnezeu și o jertfă a noastră pentru dobândirea vieții veșnice.
(Pr. asist. Nicușor BELDIMAN)