Porunca iubirii (cuvânt pe baza evangheliei din duminica înaintea înălțării sfintei cruci)

– “Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim!”
Să ne iubim. Să ne iubim unii pe alții. Să ne iubim, să nu ne urâm, să ne iubim cu adevărat, “să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să mărturisim”. Să aducem mărturie de credința noastră și prin iubire.
Credința și iubirea sunt două lucruri legate una de alta. Sfântul apostol Pavel, în epistola întâia către corinteni, are niște gânduri în legătură cu iubirea, în legătură cu dragostea. Și spune între altele și aceasta: “De aș avea credință atât de multă încât să mut și munții, dacă nu am dragoste nimica nu sunt” – deci n-am nici o valoare. Chiar dacă aș muta niște munți, prin credința mea, dacă nu am și iubire la credință, dacă credința mea nu e lucrătoare în iubire, dacă la credința mea nu se adaugă iubirea, credința mea n-are nici o valoare. Credința are valoare, are însemnătate atunci când o folosești și este lucrătoare în iubire; atunci când credința e lucrătoare, și dacă nu-i lucrătoare, n-are valoare. Și mai ales n-are valoare dacă nu-i lucrătoare în iubire.
“Vă arăt vouă cale” – zice sfântul apostol Pavel – “mai presus de orice altă cale: Toate limbile îngerești și omenești dacă le-aș vorbi, dacă nu am dragoste m-am făcut aramă sunătoare și chimval răsunător” – sunt ceva fără însemnătate, sunt ceva care nu spune un lucru despre mine anume. Chiar dacă aș avea daruri deosebite, dacă n-am iubire încă nu-i destul.
“Și toate limbile omenești și îngerești dacă le-aș vorbi” – să cunosc toate limbile pământului, să cunosc limbile îngerilor, să cunosc limbile oamenilor, dacă nu am dragoste, “m-am făcut aramă sunătoare și chimval răsunător”.
“Și chiar de aș avea darul prorociei” – să fiu prooroc, să știu toate dinainte, să le pot spune și altora – “dacă nu am dragoste, n-am nimica”.
“Și dar proorocesc de aș avea și tainele toate de le-aș cunoaște, și orișice știință, și dacă aș avea credință atât de multă încât să mut și munții” – să fac minuni, minuni pe care nu le-a mai făcut nimenea – “dacă nu am dragoste”, n-am nici o valoare, “nimica nu sunt”, sunt fără valoare.
Și gândiți-vă, iubiți credincioși, că astea-s cuvinte ale unui sfânt apostol, sunt cuvinte ale unui sfânt luminat de Dumnezeu. Și el spune că n-ai nici o valoare dacă n-ai iubire. Și zice mai departe:
“Și toată averea mea de aș face-o milostenie și trupul de mi l-aș da să fie ars, dacă nu am dragoste, nimic nu-mi folosește” – n-am nici un folos.
Din aceste cuvinte se vede cât de însemnată este iubirea, cât de însemnată este îndrăgirea – pentru că asta înseamnă iubire. Ce înseamnă să iubești? – Înseamnă să-ți fie drag cel pe care-l ai în vedere, să-ți fie drag de el. Dacă nu ți-e drag cineva, nu-l iubești. Cuvântul iubire și cuvântul dragoste au aceeași însemnătate, la drept vorbind. Însă cuvântul dragoste spune parcă ceva mai mult, în înțelesul acesta că iubirea trebuie să fie lucrătoare în a-l apropia pe cel pe care îl iubești, în a-l aduce în tine chiar. Dacă ai iubire ești apropiat de cel pe care-l iubești, îl îndrăgești, îți este drag. O vorbă populară de pe la noi zice așa:
“Pe la poarta cui mi-i drag,
Treabă n-am și tot îmi fac.
Pe la care mi-i urât,
Am treabă și nu mă duc”.
Deci oamenii știu când iubesc și când nu iubesc. Nu trebuie să ne învețe cineva, nu trebuie să ne spună cineva “Uite, acum iubești. Uite, acuma nu iubești”. Tu singur știi dacă iubești”.
(www.nistea.com)