„Porumbul”



„Porumbul”
„Porumbul”

„Jaf lacasafraților Hellman din Ițcani”
S-a prădat casa fraților Hellman din Ițcani. Furul sau furii, spărgând un geam, s-au băgat pe fereastră în birou, unde nu doarme nime. Lăsând perdelele în jos și aprinzând două lumânărele, s-au apucat de treabă. Cât timp a durat lucrul nu se știe, dară, sosind servitorul dimineață, a aflat ușa casei de bani deschisă, iar în dreptul încuietorii o bortă destul de mare, pe unde se vede că a fost mecanismul depărtat…Din casă lipsesc 2500 franci în hârtie, vreo 50 franci în argint, timbre în valoare de peste 100 florini și vreo 60 timbre poștale de câte 5 creițari. Alte hârtii de valoare și scrisori au remas neclintite. Se presupune că furul trebuie să fi fost lăcătuș și că ar fi trecut peste graniță, în România”.
„Revista Politică”, Anul I, nr. 13, Noemvre, 1886.
„Porumbul”
Porumbul, cultura la ordinea zilei, ar trebui să fie gata de cules. Dar nu-i. Pe ici, pe colo, vîntul mai cîntă în voie prin frunzele uscate ale plantelor. Dar de ce nu se grăbesc toți oamenii să curme mai repede această muzică? De ce nu se grăbesc cei din Sasca, Baia, Bogdănești, Băișești așa cum au făcut-o cooperatorii din Fîntînele, Drăgușeni, Chilișeni, Ciumulești, Fîntîna Mare și din alte locuri! Pe zeci și chiar sute de hectare stă porumbul nelucrat, dar puțini cooperatori sînt la lucru. Ceea ce supără și mai mult sînt glugile ce împînzesc multe tarlale și mersul anevoios al desfăcatului”.
„Zori noi”, Anul XX, nr. 5565, Suceava, Miercuri 3 noiembrie 1965.
„Sute de vînători”
Sute de vînători au plecat ieri încă din zori plini de cartușe și de speranțe spre fondurile de vînătoare unde urma să se desfășoare o recoltare de iepuri. Sute de hectare au fost străbătute de vînători, cu arma în cumpănire sau la spate. La Arborea și Văculești, Mitoc și Dumbrăveni, Liteni și Frătăuții Vechi au răsunat cîmpurile și hățișurile de chiotele gonașilor și salvele vînătorilor. Ici-colo câte un urecheat făcea un salt în aer, ca un adevărat acrobat, și rămânea apoi întins așteptând parcă nerăbdător să se transforme nu în îngeraș, ci într-o formidabilă ciorbă, sau să se «bronzeze» în tigaie”.
„Zori Noi”, Anul XIX, nr. 5267, Suceava, Marți 17 noiembrie 1964.



Recomandări

Cockteil… cu amor, umor și poezie. O polemică amuzantă… transcarpatică